Manolescu Gorun

M-am ȋnălţat un stâlp De fum şi tremur Ţin ȋntr-o mână Spaţiul Mă cutremur Şi-n alta Timpul Ce adânc mă doare Sfântă balanţă Şi spânzurătoare M-am ȋnălţat un stâlp De fum şi tremur

Moto: Jadul este „Piatra filosofală” ȋn astrologia chineză Mi se întâmplă-adesea să contemplu Când jertfă mie însumi eu îmi cad Şi când pătrund în mine ca-ntr-un templu Frumos precum o groază

Ultimul meu proiect pentru 2024 s-a finalizat. El a constat ȋn apariţia unei culegeri de proze scurte ca supliment la „Romanian Journal of Inter and Transdisciplinarity” (RJIT). Această selecţie

Moto: „Că n-ai să poţi nunti a doua oară De n-ai ucis ȋn tine primul mire” Shakespeare Stai ȋntre săbii fulgerând subţire Şi cerul tainic strâns te ȋnconjoară Căci n-ai să poţi iubi a doua

Nu e Fucking News! Ci că au apărut roboţii nanometrici care se autoreproduc şi pot umbla prin materia biologică pentru a o distruge. Iar Trump este un astfel de robot. Şi luptă ȋmpotriva lui ȋnsuşi.

De te-mbolnăveşti de spaţiu Ȋnveleşte-te ȋn el Să te-adoarmă să te cearnă Prin al timpului inel Şi nu te trezi de-odată Te trezeşte ȋntr-un gând Şi-ai să vezi atuncea spaţiul Cum dispare –

Anarhetipul a fost pus în evidenţă în defuncta, din păcate, revistă Idei în dialog, în nr.17 (Cioveie, 2006) unde Fragmentarismul este opus Conceptualului. A urmat replica lui Andrei Cornea

Poezia: mi s-a spus personale [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de enea gela [pitpa ] 2025-02-19 | | că exiști peste tot în apa de la robinet/ în pantofii

Năuc - ȋn biblioteca circulară Cătând intens ieşirea singulară Prin spaţiul ca o linişte de moarte M-am ȋntâlnit cu Borges ȋntr-o carte A arătat un punct şi a spus: „Vezi lucind speranţa-n

NOTA: Acesta-i nu e un pamflet. Coana leana zicea că România e o ţară prea mică pentru geniul lui ceaşcă. Capitalismul s-a dus. Socialismul, asemenea. Un stat – două sisteme e şi el pe ducă. A

Se joacă astăzi soarta cu zaruri măsluite Uite: Un joc la baionete Cu noi marionete În bâlciurile aiurea Absent e Păpuşarul Eu, Tu şi Celălalt Al treilea cu toţii împreună Măsură noi

Mihai Drăgănescu consideră că, dintre toate legile Naturii din Ortofizic (un nivel intermediar ȋntre Lumea noastră de toate zilele, i.e. ȋn Fizic şi Divinitate; nivel ȋn care se „proiectează”, de

Autorul nu sunt eu, Haoticul. Ci George Dumitru * A fost Dozent la Volkshochschule Reutlingen - vhs. A studiat la Duke University A studiat la The University of Edinburgh A studiat la

Ce-a fost, când ni s-a furat revoluţia şi ce este acum când ni se fură totul. Iunie 2008 O întâlnire recentă, pe stradă, peste ani. Ne-am recunoscut. Cei ce au fost prin Piaţa

NU ȊL RATAȚI. Nu este al meu. Este al lui Ioan Stanomir. Ȋl recomand cu mare căldură https://www.facebook.com/share/r/18mEnRHSMV/

0. Secretarul general ONU spune că ne ȋndreptăm spre Haus. 1. De fapt suntem ȋn Haus. 2. Incepând din a doua jumătate a secolului XX nu s-a mai descoperit, ȋn ştiinţă, ceva

Astăzi când o babă cheală se pieptănă cu freza tot aşa, ȋntr-o parte, iar lumea cam moare, ȋn primul rând pe aici, dar şi prin alte părţi, cam asta este. Iar subsemnatul – o tânără speranţă la peste

Motto. “E-atâta moarte între noi” (Folkistul) Ochiul se-ntoarce în căuşul său sunt privit privindu-mi prezenţa propria-mi hieroglifă abisul prezentului în care nu pot să mor nu încetez

Iată acest paradox în trei variante echivalente stabilite independent de Wittgenstein, Saussure şi Croce (Tullio de Mauro, „Intoduzione alla semantica”, ed. Latenza, Bari, 1970) (a) Înţelegerea

cântând un imn de slavă un înger muri azi să nu-l trezim, Iubito, din somnul său ciudat cu aripile frânte în ruguri mari de brazi el încă mai visează la ce nu i-a fost dat se rătăcise candid în

În camera de hotel în care scriu. Pe malul Mării. Adorm târziu în noaptea de sticlă lichidă, cum numai unele nopți întârziate din vară în toamnă pot exista și în care luna își face de cap. Adorm

Când intri-ntr-o femeie ca-ntr-un mirific templu păşi-vei cu sfială Nesfârşite locuri te-aşteaptă să le afli secretul magic în zbor te vor conduce să-ți mângâie simțirea închină-te la ele nu

Autorul: Domnule redactor, aş vrea să vă trimit o lucrare. Redactorul: Cine te opreşte? A: Eu! R: De ce? A: N-am scris-o încă. R: Atunci, scrie-o! A: Dar poate că n-ar trebui să fie scrisă[1],