Când intri...

un poem scris pe stilul lui Neruda, lipsind, totuşi, tonul declarativ. Mă refer la faptul că şi Neruda aborda subiectul sacralităţii în dragoste şi al feminităţii, atunci când se referea la femeile iubite. Profunzimea iubirii abisale este metaforizată prin nesfârşitele locuri, acolo unde se află secretul magic, sâmburele de iubire divină, care aşteaptă să încolţească, să crească, să dăruiască, să se metamorfozeze, dragostea la unison fiind o ascensiune în care fiecare este aripa aceluiaşi zbor. Poemul pare ca o învăţătură despre iubire, despre femeie, într-o epocă în care ne mitraliează secundele, iar dragostea se confundă şi ea cu o salvă rapidă, fără arcuş de mângâiere pe vioara trupului. Apreciez acest îndemn venit din partea unui om care a trecut prin multe etape ale vieţii...

si neasteptat acest comentariu. Multumesc Ionut.