DISCUTIE CU Adrian A. Agheorghesei

DISCUTIE CU Adrian A. Agheorghesei Discuţia mea cu AAA a început pe site-ul Hermeneia. Am găsit-o acolo. Pleacă de la faptul că el fiind absolvent de filosofie, adoptă ipoteza « Cotiturii lingvistice» care pleacă de la axioma că este necesar a se discuta despre „Cum sunt lucrurile aşa cum sunt în cadrul Fizicului”, în schimb, o asemenea discuţie nu are nimic de-a face cu Transcendentul Absolut/Infinitul, Divinitatea, etc., pentru că, axiomatic, Natura, ca existenţă, trebuie luată în considerare ca atare, şi nimic altceva. O asemenea abordare a « născut » şi pe la noi, după ’89, un curent literar sub numele de « Ȋntoarcere la Real ». Adică să lăsăm la o parte orice aiureli în legătură cu ceea ce depăşeşte « Realitatea » accesibilă direct celor cinci simţuri comune (realism pozitivist empiric) şi să ne concentrăm asupra TRAGISMULUI EI (« Existealism» - Camus s-a şi si nucis din acest motiv).. Ori tocmai această ipoteză este adoptată şi de AAA în poezie. Prin urmare : 1. El este înzestrat, de la Natură, cu un talent ieşit din comun al metaforizării. 2. Din păcate nu îl foloseşte pentru a încerca să depăşească, să treacă dincolo de zisul tragism al aşa zisei «realităţi». Pentru că, în afara Ştiinţei, Poeticul, ca şi Miticul-teologic, indiferent de dogmatismul diverselor religii, ambele sunt şi ele mijloace de cunoaştere şi acţiune. Mai mult, ele pătrund dincolo de ştiinţific, tinzând spre Revelaţie – ceea ce eu numesc Har pe care AAA NU IL ARE, sau şi-a propus să nu îl aibă, ceea ce, pentru înzestrarea sa naturală este un mare neajuns. 3. Asta este interpretarea mea, discutabilă ca orice interpretare. Să trecem, acum, pe scurt şi cu o exemplificare sugestivă la poezia practicată de AAA. Discuţia care a urmat a avut loc, aşa cum am zis, pe Agonia. Voi reproduce mai întâi poezia lui AAA. «A murit ăla de debarasa mesele poezie [ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Adrian A. Agheorghesei [a.a.a ] 2012-11-06 | | Și uite așa, un frate de sânge spirtuit îți face rafturi în carne, lăsându-te să mori pe casa scării, ca un somn eșuat în veceu după ce-a înghițit toată morala vieții. Moartea nu întreabă pe nimeni cum a ajuns așa, de ce nu poartă ac potrivit la cravată, de ce nu cârpește cerul cu luceferii din degetul mic, de ce nu a omorât și el pe cineva când a avut ocazia; moartea spune cel mult "băi, fraiere, știi că-s lungă, cumva definitivă și beau numai suflete dietetice și numai la pai". Și uite așa, după toate micile lupte date în afară și marile războaie dinăuntru, șansa ca mă-ta să afle că ai crăpat ori ca vreun străin să-ți privească sacul inml cu oareșce îngăduință pare singurul rai posibil.» Şi acum, discuţia care a urmat. = Recuperarea “Realulului"? Manolescu Gorun [07.Nov.12 10:58] Demonstrată riguros, cu ifose. Banalitatea, în poezie, nu are nimic de-a face cu Evidența. Prima poate fi catalogată drept trivială. Evidența, în schimb, este un fel de orgasm în jurul unei singularități descoperită pentru prima dată. În discursul poetic există mai multe straturi de metaforizare. La nivel de cuvânt, de frază și de text, ca întreg. În cazul nostru, la nivel de cuvânt și frază : ” Și uite așa,/ un frate de sânge spirtuit îți face rafturi în carne ”, ”cârpește cerul cu luceferii din degetul mic ”, ”beau numai suflete dietetice și numai la pai ” … care vor să sune frumos din coadă și să-i impresioneze pe cei dezabuzați, nu sunt decât teribilisme infantile. La nivel de text, ca întreg, metafora există dar…lipsește cu desăvârșire. Ceva de genul lui Vlahuță : ”Nu mă tem de moarte. Mă tem de veșnicia ei ”. Așa că nu pot fi decât de acord cu Leo : ” in poezie doar prin prisma ca-i adevarata. arta tre sa starneasca emotie, tre sa aduca plus valoare sa aduca cititorului ceva in plus decat moartea mai mult sau mai putin tragica a cuiva”. Și chiar și autorul are dreptate, dacă aplicăm spusele sale la propria producție: „poezia [dânsului] e compusă din bucăți uriașe de banalitate. Unele trec pentru că sunt spuse altfel, altele, nu, pentru că, pe lângă faptul că-s banale, sunt și banal spuse” = .../// Adrian A. Agheorghesei [07.Nov.12 14:01] D-le Gorun, dușmănia pe care mi-o purtați numai credibil nu vă face să fiți. Comentariul d-voastră e plin de mici prostii, care mai de care mai filosofice, cum ar fi "În discursul patetic există mai multe straturi de metaforizare" -extradordinar! Ce descoperire! Și ce bine că numai în discursul patetic există straturi. În rest, mai vorbim. ________________________________________ = Citește cu atenție comentariul meu. Manolescu Gorun [07.Nov.12 14:55] Am scris: „În discursul poetic există mai multe straturi de metaforizare” și nu „"În discursul patetic există mai multe straturi de metaforizare". Dar parafrazarea nu mă distrează. Ar trebui? În rest am lucrat numai cu materialul clientului. Adică am comentat pe text. Atât. Stop. Și nu de la capăt. ________________________________________ Ȋn încheiere menţionez şi accentuez extrem de clar: NU ESTE PUNCTUL MEU FORTE EXPRIMAREA PRIN POEZIE. Cu poezia mă joc şi ea acceptă, dar nu mă iubeşte. Din acest motiv nu am publicat până acum nici un volum de poezii. O voi face dacă lucrurile vor sta altfel. Că postez poezii pe reţele sociale, este cu totul altceva. Doar orice român e născut «poiet». Atât. Stop. Și nu de la capăt. _