Iulia Elize

are un ritm linistit, curge blagian si cuminte... as mai spune, dar asa mi-e teama de off-topicari! :)

toate cele bune, Paul, bine te-am regasit aci!

Emilian, iarăși ți-a reușit o poezie frumoasă!


Și ca să spun ceva pe care, sper, îl vei incadra înspre \"constructiv\", eu aș fi scris, la final, în loc de \"inimă\", \"bănuțul din piept\",


îți doresc toate cele bune, să ai poftă de scris!

foarte frumos Kritine! stare într-o metaforă care nu obosește... wai da, asta e un val, o legănare ce, am vrut să spun \"dacă nu ai fi pus punctul\", văzuși că nu l-ai pus, se pare că ți se înțelege metafora cu nesfârșitul...

exprimă bine starea, în puține cuvinte, congrats pentru concentrare și maximă cuprindere a stării, no fain așe!

mi-a placut mult poemul, sper sa am prilejul, intr-un viitor pe care il sper cat mai apropiat, sa mai citesc si alte texte noi. pe unde mai postezi vers clasic?

da.. ați văzut ce trebuie, mulțumesc!

mulțumesc, Andu. îl voi citi pe Dan Mitruț, așa cum mi-ați sugerat. observația dvs. cu privire la stelele care trăiesc nu mii de milenii ci milioane de milenii este parțial justă, pentru că și milionul de ani poate fi privit ca fiind echivalentul a 1000 de mii de ani. In plus, dacă aș fi vrut să scriu o poezie pur tehnică, și nu una cu miez pur filosofic, probabil că aș fi ales alternativa sugerata de dvs și nu mi-aș mai fi asumat libertatea de a privi timpul ca un cheag (element care sugerează însăși ideea de mulțime, amalgam) de mii de milenii. pe viitor însă voi încerca să nu mai cad în capcana erorilor tehnice, care cer o anumita strictețe, deși rămân la părerea mea că nu e necesar ca poezia, așa cum este ea acum, să sufere nicio modificare. Vă mulțumesc încă o dată pentru lectură, observații și, mai ales, sugestie.

mulțumesc mult Elena. aceasta este una din poeziile mele mai timpurii. dacă ai lecturat și ți-a plăcut, nu pot decât să fiu bucuroasă.

mulțumesc mult pentru apreciere. e puțin curios, o steluță pentru un poem despre toate stelele universului. steluță care mă face să cred că merită să scriu în continuare.

s-a făcut. nu credeam ca este obligatoriu. asa eram obisnuita sa semnez.

cu respect, Iulia Baciu

Ioan-Mircea Popovici, nu contează numărul treptelor atâta timp cât ajugi mai sus. eu încă mai am trepte destule de urcat. răsăritul se privește cel mai bine din vârful unui munte. speranța moare la sfârșit. și totuși poate simbolurile numerice repetitive nu sunt întâmplătoare, atâta timp cât sunt constructive subiectului care le percepe.

teotim (Florin Caragiu) - poate dincolo de metaforă și de intenția de a induce anumite stări poetice este și visul ca o dimensiune a sublimului. Mulțumesc mult pentru aprecieri, m-ați onorat.

sunt feminista pana in sfarcurile tinerei mele poezii... dar refuz sa adopt silicoane verbale, asa cum fac altii \"pentru a fi in trend\". Multumesc.

*am strâns în grabă toate lucrurile
împăstiate prin dulapuri
a iesit o valiză
plină
dotată cu două încuietori mari
si inutile
ca gestul meu
de-a fi plecat

din dormitorul cu asternutul incă ud
unde ne-am iubit ca doi nebuni

pe chat.

*
acesta este textul unei poezii care, citind-o mai demult timp tot pe agonia, mi s-a parut draguta si am salvat-o pe calculator. nu am insa nici titlul si nici autorul. sa fi fost tot dvs?

multumesc mult de sfaturi, o sa tin cont de ele in masura in care starea poeziei mele ma va reprezenta. mi-ai sugerat nevoia unei detasari, poate va veni cu timpul.

este permis să gândim orice pe marginea unui text, chiar dacă autorul nu a intenționat să sugereze acel lucru. s-a întâmplat odată ca Eminescu să fie citit \"și dacă ramuri bat în geam/și se cutremur plopii/e ca în min(t)e să te am/și-ncet să te apropii\" , nu am auzit să fi primit însă un premiu de excelență pentru abordarea aleasă. dar timpul e înainte. :) mulțumesc de citire.

Din păcate, suferința proprie nu se poate transfera altcuiva, probabil doar prin prisma unei iluzii. Este redat cu fidelitate tragismul omului în imposibilitatea de a-și coordona acțiunile într-un mediu neprielnic și manipulant. Nu există imagini în plus, toate își au rolul bine stabilit, este un poem aerisit, atât cât trebuie.