Matusalema și Ierusalema...
Sunt supărătoare o supă de pui pur Sunt mică Sunt albă Nu mai vorbesc despre mine, rufele albe sunt întinse pe sfoară în vânt și e lin Aprilie... Bate vântul încet, tot bate, se duce... Un vânt
IEIulia ElizeQuintus...
Câte drumuri m-au așteptat și pe toate le-am strâns, în piept era o vreme a trupului meu roz în care m-am născut și în care am luat, de bebeluș, timpul continuu în spate. eram mică și pe spinare
IEIulia ElizeComoara chiriașilor...
Sunt ca o fetiță cu chibriturile și pe toate le pune deoparte, în liniște În niciun caz, nu aș vrea să te rănesc, Sau să te aprinzi, Ca în basm, Nici chiar dacă vrei să mă visezi, cât e ziua de
IEIulia ElizeFulgi sticloși
Spre înhăitarea grozavă a acestor fulgi sticloși, puful lor să îți rămână, însă, pe buze, seara, apoi se topește și pleci, nu mai vii... nu ai venit niciodată. cine ești... unde ești... ai văzut
IEIulia ElizePoem cu capul pe o mână...
Îs-femeie și stăpână, strămut arca Din loturi de-adâncimi să-mi stea transportul Prea des plutind, în lavă, tot efortul Sub gene, văd, ce-apucă mânătarca... Pe străzi, zăpada stă să-nghită
IEIulia ElizePoezie cu tehnică de întoarcere a versurilor
Mi-e inima o boabă de rouă e un fel de a spune că chiar tu o ai (*) (titirezul învârtindu-se numai între oasele subțiri, și în pieptul prea strâmt, deci și inima se rotește...) ca un fel de
IEIulia ElizeDilemă personală... cu Eminescu...
Emis, ”Emis”, Emis, Dar era tăcere dincolo de morminte... Cine ești? Emi-nescu mi-s, ”Emis”. De la tine am dar... Un dar... Emis și Fairann, iubitul meu, acum înțelegi? Ai iubit-o? Nu ți se pare
IEIulia ElizeSă nu vorbim astăzi despre chintesențe...
Să nu mă uiți, azi noapte dormeam cu capul pe palme Iar în ochi îmi intrau îngeri Îmi trimiteau vise, Le simțeam atingerile aveam nevoie de orbite noi și de niște ochi albaștri, cu care să merg
IEIulia ElizeExpresia albă a tăcerii, care nu se mai termină...
Aveați hainele rupte și îți atârnau pe oasele și pe trupul răblăgit și uscat Pe un trup slăbănog Se târăsc hainele, pe dumneavoastră, vă vin cam lălâi, nu vă deranjează În carne, aveți opririle mele
IEIulia ElizeÎn matca cu rugăciune atipică
Ai grijă de suflețel Sufletul este o marcă de bază, sub lacrimi el crește Dacă ochii sunt foarte curați. Genele arcuite sunt moi, dacă le atingi. Pădurile încă foșnesc foarte curate și simple și
IEIulia ElizeBalada femeii însingurate și cu tuș plângăcios, pe la ochi...
Dacă aș avea două fetițe Mătase și Lacrimă Nu m-am născut. În mine, cântă, un pian Vecinul, de dincolo, dă televizorul mai încet, să asculte, încă puțin, ploaia indiană Adică pe mine Fac
IEIulia ElizeLui Ștefan Iordache... E prezent. Face cu mâna.
Sinele este făcut din râset și raze de om, stai sub prunci Îi înveți să spele o cratiță, dacă ai noroc Nu din plictiseală, ci te tragi, din sieși, până când faci o a doua persoană Pefectă,
IEIulia ElizeCanarul...
Te iubesc, dar este un cuvânt care intră de plictiseală, pe geam ca o pasăre galbenă, un canar mic și galben un fel de ghem de pene care se zbat tare în ciuda trupului firav Și e
IEIulia ElizeMărturie
Te iubesc, dar ne desparte nepăsarea vrerii brazilor cetinoși prea înalți Abia aștept să vină lunea Crăciunul Vreau o pereche albă de patine cu totul noi Pe gleznă să le acopere să fie ca în
IEIulia ElizePustă (cogniție)
Aș vrea să îți spun un lucru foarte important Ce este prezentul, cu ce mâini scuturi, de fapt, în plin viitor Ca să afli, ce cauți... Știi ce cauți, de fapt, drumurile ți se încâlcesc ca niște
IEIulia ElizeSingurătate dublă și veștedă, neinimii,
Îmi bate, în piept, cu o inimă în plus Ușa ei nu se închide, decât peste două trupuri Uliul ei Libertate, mă strigă pe tot numele Trupul este o așezare de inele, care unește dimineața ca noaptea,
IEIulia ElizeSătească... (Lacrimile Florinei)
Cum, prin noapte, îmi trecusem sufletul, frumos era? Jos, la tine-n palmă, mică, o nuanță mi-înflorea... Semăna cu o nucșoară, de e fruct, de-i prăjitură Îmi țin vorbele, în suflet, și nu spun
IEIulia ElizeDe sub aurora prea simplă...
De anul nou, Îmi doresc o familie care să semene exact cu tine Un băiețel care să aibă perciuni blonzi și ochii rotunzi, mari și gri Îmi va cere ciocolată, o voi despacheta, el se va uita la tine
IEIulia ElizeSonet de sezon...
Mă strigă de departe-un dor de nuc Un sat, ce fumul și-l `rădică-n gheme De-și risipește zloatei, coșul geme În casă, e bătrânul cam năuc. Pe dulcele meu pas, mai scap în vreme Doar lacrima se
IEIulia ElizePașii Andreicăi
Am hotărât că nu te cunosc, încă Gând de cabrioletă secundară... Biciuștile să tremure, caii să tremure morți Și să meargă înainte Cel care nu m-ai trădat niciodată și nici nu m-ai rănit Pleduri
IEIulia ElizePrima scrisoare a Laurei Andreica
În cortul inimii mele, este multă liniște Lifturile trec în sus și în jos, un bătrân le agață cu bastonul Și îmi face loc înainte, pe scara pustie Vreți să urcați cu mine, în ascensor? Scara este
IEIulia ElizeCu sucuri de portocale moi, în Grădina privată
De ce să nu las orologiul, de pildă, în pace... Misterul dronei și al dronelor viitorului Ceasul aduce răsplată, când vara e foarte în toi Și când la mare femeile altfel, își bronzează
IEIulia ElizeTehnică personală
Spale dale/ mir turum/ dam satum/ la da/ du rum mi-s pahar/ de mir/ acum/ m-as satum/ derviș/ pe drum spada nale/ sir acum/ sam cadam/ ta la/ acum va la tam/ da car/ badum/ sa la ma/ de mir/
IEIulia ElizeTi voglio bene, basta principessa
Draga mea, deși sunt, cu tine, în secolul 17, mă simt obosit Ce bine era dacă eram în secolul 1... Pentru că, draga mea, e lemn mult în pădure, iar eu sunt obosit... Am obosit, draga mea, să car
IEIulia Elize