Cu sucuri de portocale moi, în Grădina privată

De ce să nu las orologiul, de pildă, în pace... Misterul dronei și al dronelor viitorului Ceasul aduce răsplată, când vara e foarte în toi Și când la mare femeile altfel, își bronzează pielea Sunt grase și mari În casă, nu sunt porci, nu sunt vite Nu sunt, totuși, nici boi de tras la căruță, sunt doar banalele și simplele biciclete Și nici Stațiunea Mamaia nu e în grădină, la tata Poate este ceva intermediar Nici greu, nici prea ușor Vecinei Maria, care își întinde hainele la spălat Pe muzică italiană Și cântă Îmi aduc aminte, din vremurile nu mai tinere, că eram ca Maria S-a făcut, de acum, vreme de ploaie, ieși, atunci, cu bicicleta, în parc, și faci numai mizerie Trecând peste tine însuți, după ce te-ai trezit, exact de năuc și de prea bou, pe sub roți Așadar, să cartografiez, puțin, parcul Iau instrumentul matematic Creioanele Dar nu o să alerg Nu o să exagerez Viitorul se gândește în Leggo și apoi mai bei puțină ”caisă” Ce dracu, e mut, e cam surd... O să pedalez, cu muzica în căști ”Dacă mă îmbrățișezi, mut” Dar nici nu o să stau să îngheț ca într-un fruct self-criogenat și nenumărabil Îl integrez, atunci, într-o hartă de război și de pace foarte vizibilă chiar și de pe Lună Absolut tot peisajul E harta mea Sieși Excursie cuantificabilă dau Un fel de cartografiere a pașilor care or să se deruleze, ca până acum, între bine și rău Un fel de tristă Rapunzel Printre hărți, trecătoare și mișcătoare, cu nisipul sub talpa desculță Ea, trecând, cu piciorul în față Necuantificabilele mișcări ale viitorului Se vede, tot, până la ultima frunză Cum trece femeia Sub nectarin și pe sub piersic, se odihnesc numai muștele și țânțarii prea mari În grădină la tata E o iluzie să crezi matale că pământul nu este de exemplu apanajul filmelor subtitrate În viitor Dar siguranța contează Dacă o să aveam într-o zi cine știe vecini pe Marte sau pe Lună O să ne salutăm, atunci, live&sound Așa o să fie Până când, pe Venus, o să ne recăpătăm intimitatea pierdută Va fi o alegere Etic... Ca apoi să renunțăm, din nou, la ea Pentru că un PC trebuie să ne readucă aminte unde ne sunt șosetele Nu curiosul puței Și drona-lui-dracu Se va considera să lăsăm mărturii fiilor și nepoților Și să fim în siguranță deplină Poate între centura de siguranță și cea de atac psihedelic Există totuși o diferență Bulele de parfum ale trandafirilor sunt absolut adorabile Trec prin ele, atunci, măcar ele să-mi țină Sunt spin Omul aleargă prin parfum, însuși, ca să nu se piardă Un fel de Lenor magic necapturabil Pentru că, altfel, hărțile nu se prea dau Cucuiele capului Când e chiar musai să îți pice toate desenele cu oase în față Nici cheile nu se dau Ia să mă ascund în propriul păr cât timp se simte Rapunzel Rapunzel are părul de aur Pădurea Și lacul S-aproape... Și mai ales lacrimile mixate cu zâmbete neforțate și cu tactici marțiale De apărare Secretele tragerii de mânecă Vecinul mă știe Scenariu de calm De întoarcere a mamelor părăsite și sunt practic inexprimabilă Aș fi vrut să fiu mai tainică, însă sunt oasele mele La mijloc Propria nebunie cu privire la culorile tastelor intimității Oricum, or să fie ne-împuterniciți Să îmi ia ulcioarele și cărțile Iar statului o să îi las, în schimb, probabil documentațiile, cărțile, free Căci așa am chef Să continui... Ochiul babei este mai tare decât ochiul moșului Baba știe Iar pe sub gene, nu cad lacrimi Pe bicicleta aceasta, de exemplu, am dat cât pentru un apartament sau o garsonieră Poate picioarele mă trădaseră, mai ieri, foarte simplu Trecând prin parc M-am uns pe tălpi cu niște cremă de gălbenele Mă trădaseră Ca pe un fel Dostoievski întâmplat în care bicicleta totuși era crima și pedeapsa Lasă-mi dracului oasele, părul Am și eu douăzeci și două de cărți de vandalizat, viitorului Nu mă da naibii ”Run, run, run, in your hands, lover, lover, I hope there is no gun Not to still betray the dove” Apoi mă târam pe coate, îți jur că veniseră războiul și pandemia din nou Tocmai în luna Septembrie Peste hărțile mele de camuflaj și de supraviețuire într-o lume țicnită Nebună Camuflajul era bun, pe sub roți de bicicletă foarte rapidă Și ea, cam zăludă - Big & Old Brother comes Fugeam bine, vindeam viitorul pe lăcrămioare Erau, naibii, cele mai frumoase flori care îmi stătuseră lângă sân Sângele îmi alerga, pe atunci, în timpane Odată cu vântul, trecând pe aleea amplă, foarte îmbobocită Copaci, bănci, aparate de parc bun, pentru contemplat minciunile Poate fabrici de făcut viitorul și banii O situație bună Dar nu Să mă odihnesc în acest mac... Ce e, poate, dedesubt... Sunt oase... Sunt oasele mele zdrobite... Pe-alei, trece ”zdrobul”... Dracului de bicicletă-dronică Intruziuni nepoftit mișcătoare și nemăsurabile Inefabilul Sunt tristă... O dau naibii și nu aș da-o bicicleta apoi viața mea la nimeni S-a făcut din nou iarnă Va ninge... Va ninge... Dar sunt toate oasele mele sfărâmate - pe dedesubt De ce să nu las orologiul, iacătă, să îmi bată în inimă Vreau intimitate Garantat Un gest anorganic drept în oase organice În drumul dracului, cu hărți pentru viitorul bulimic Omul cinstit nu se bagă nepoftit decât într-o frunză de mentă De pus un elastic, la frunzele ei, de la parc Rapunzelul naibii Rapunzel... Cred, are părul prea lung să îmi lași dracului atunci în pace părul meu lung Căci nu te interesează, nenicule Ce te interesează Lăcrămioara Ultima Dar naiba să îl ia o dată, de fluture Parfumatele dracului Dronele dracului că îmi tai părul, atunci, și îmi pun breton Că și-a scos oasele de sub bicicletă și pedalează ca țicnitul Cu aripile deschise întruna, și întruna... Rapunzel... Rapunzel Tristescu... Rapunzel... Numai vântul se plimbă ca o mireasă prin parcul inefabil.