Premiile celei de-a XI-a ediții a Festivalului Internațional de Creație Literară ”Titel Constantinescu”, pe anul 2018

Sunt onorată în a vă anunța aici desemnarea premiilor ediției a XI. a Festivalului Internațional de Creație literară  ”Titel Constantinescu”  , de la Râmnicu Sărat, septembrie 2018, după cum urmează:

Premiile acordate:

MARELE PREMIU AL FESTIVALULUI, Premiul „TITEL CONSTANTINESCU ”, cu publicarea volumului, ”Cântecele frumoasei Addo” – IULIA ELIZE

Premiul ”VINTILÃ HORIA”, cu publicarea volumului, ”Urma soarelui” - ANA URMA

Premiul ”FÃNUȘ NEAGU”, cu publicarea volumului, ”Halucinogena” - ALICE BANCU

Premiul ”MIRCEA MICU”, cu publicarea volumului, ”Sisifa” - AIONESEI MIHAELA

Premiul ”DUMITRU PRICOP”, cu publicarea volumului, ”La barul din colțul lumii” - MARIANA CORNEA

Premiul ”CORNELIU OSTAHIE”, cu publicarea volumului, ”Roșu Shiraz” -ERIKA BLOJ (Premiu acordat de Editura ”Detectiv literar”, BUCUREȘTI)

Premiul ”OCTAVIAN MOȘESCU”, cu publicarea volumului, ”Setea din palme” - DANIELA MÃRGINEAN

Premiul ”ALEXANDRU SIHILEANU”, cu publicarea volumului, ”777 amintiri” - ANGI MELANIA CRISTEA

Premiul ”VICTOR FRUNZÔ, cu publicarea volumului, ”Astăzi nu este ziua de naștere a nimănui” - DAN CÃMUI

Premiul ”FLORICA CRISTOFOREANU”, cu publicarea volumului, ”Quasi paralele” - TATIANA SCRIPA

Premiul ”SLAM RÂMNIC”, cu publicarea volumului, ”Un râs asumat” - GRIGORE MIRELA

Premiul ”ALEXANDRU DEȘLIU”, cu publicarea volumului, ”Crochiuri fără frunze” - FEVRONIA SPIRESCU (Premiu acordat de Revista ”PRO SAECULUM”, Focșani)

Premiul ”Editurii RAFET”, cu publicarea volumului, ”Anamneze poetice” - MIHAELA MARAVEI



Mulțumesc distinsului juriu și Editurii RAFET, domnului Marafet Constantin pentru onoarea și încrederea deosebită acordată cultivării darului poetic.



Despre Cântecele frumoasei Addo:

Volumul cuprinde poezie clasică scrisă între anii 2005 – 2018, cu spicuiri:

Echinocțială 


Cum prezentul astăzi a uitat că tâmpla-mi moare 
și că sunt Euridice, că mi-e gura însetată, 
cum tu ești astăzi oceanul pe care-l încerc cu mâna, 
cu tot trupul meu de vițe, cu sărutul tăinuit, 
așadar, cum toate-acestea se întâmplă pe sub soare, 
o să îmi prea-plâng durerea ce zăpada mi-o arată 
ca pe un mieluț ce știe c-o să-i taie mâine vâna… 
Of, cum se aprinde pacea colo sus, în infinit… 
Și-apoi o să ies din noaptea cu miresmele de rai, 
samovarul când se unge din petalele de ceai. 

Desene cu cai 


Eu te iubesc cum nu se poate spune 
când trecem de pe-alee în poveste; 
acolo opt pitici cetesc din rune 
și pipăie de zor picturi rupestre. 
închisă ca o scoică pleoapa-mi este 
încep să-ți simt privirea de cărbune 
și te iubesc cum nu se poate spune 
când trecem de pe-alee în poveste 
Mă las, te lași – eresului arvune 
desene două, galbene, ecvestre 
ce scapără, frumoase, de minune 
când despre noi prind zânele de veste 
de treci, cu mine, puntea de poveste 
la fel de lin precum o rugăciune... 

Petreceri 

Nu știu, iubite, cum ne-am întâlnit 
când sufletul cerea arzând hodină; 
găsit-am timp sub pleoapa unui schit, 
lângă un crin cu leneșă stamină. 
Nu știu iubite de e interzis 
să rupem din lumină ca și iezii… 
Dar te-oi spăla pe păr, noaptea, în vis 
și ți-oi da fruct din mijlocul livezii. 
Și o să știu, mereu, de îți e sete, 
cu gura mea umbrindu-te pe gene; 
nimicul ne-o vâna ca un erete, 
simți cum secunda-și uită jos din pene? 
Ne-om întreba atunci unde mai sunt 
acei ce lasă apa de pe frunte, 
ce roi de stele din imensul prund, 
mirat, le-ascunde tâmplele cărunte. 
Ne-om întreba de ni s-au ofilit 
pe-afară crizantemele bălaie, 
o să rămân cu tine, îți promit, 
și de zăpada intră în odaie… 


Cântec

(varianta clasică)


Noaptea e prea lungă, poate, și mai schioapătă ades 
și pe mine m-oi așterne, să culegi, bineînțeles 
lasă-mă să îți spăl părul cu parfumul pielii mele 
daca stai, ți-aștern în față drum de mure și mărgele 
trandafirii ce te-or plânge, cu un aer delirant 
să te-ating cu pulpa asta dezvelită din Levant 
cum întinde-un braț feciorul când se-apropie de vie... 
de te-ating simt că Levantul m-a udat cu apă vie 
că miroase-a lemn de cedru și a flori azi speriate 
ca un iepur mic și dulce și cam aplecat de spate 
vino și găsește-mi mâna și de mine te lipește 
lasă-mă să îți dau pâine și un mur și-un pic de pește 
noaptea e prea lungă, poate, și mai schioapătă, târziu 
te îmbrac în levantine flori de piersic auriu 
și te-ndemn să cauți apa de sub talpa mea ce curge 
și-o să uiți, apoi, cu totul, parcă moartea te-ar ajunge. 


FELICITÃRI (COLEGILOR de POEZIE CÂȘTIGÃTORI și acelora care activează în cadrul POEZIE.RO!, Mulțumiri, dnă. Eugenia Reiter.)

Festival se derulează între 1-4 Septembrie, în Râmnicu Sărat, cu sprijinul sponsorilor, editorilor și revistelor implicate în ampla demonstație de forță poetică.

Mulțumiri tuturor!