Ileana Popescu Bâldea

actori actori cu papion sau fără cu mască șic lipită ferm de suflet mai dau din mână încă sau din inimi spre cei ce-și schimbă viața printr-un urlet povești nemuritoare despre îngeri ne pun

Mă chemi, Doamne, și nu întrebi dacă mi-am sărutat visul, dacă am făcut ordine în sertarele cu hârtii jumătate scrise; mai aveam câteva gânduri răsucite după întrebări și muguri ce-au

Am ajuns târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când

erai așa. acum aievea ești. doar abur de cuvânt. cum simplul e-n uitare. și te urcai pe vânt. când coborai spre ei. atâta dor e-n cel. ce trece a mirare. și n-ai știut tăcerii. lumina a o stinge.

azi-noapte visam despre tata era călare pe-un cal intra într-un cerc din răchită și striga... sunt valuri la mal m-a luat pe genunchii de-un secol mi-a scris pe frunte un vers citeam alb

Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând

Întotdeauna aștept sfârșitul de săptămână pentru a rezolva ceea ce, altfel, nu reușesc. Îmi propusesem să întocmesc o listă, pe zile, dacă se poate, cu ce am de făcut înainte de lansare. Pentru

în dimineața asta luna seamănă cu o tipă care pleacă despletită din barul cu umbre despre ei poartă balerini din piele de gânduri și privește prin gardul amețit cum pășești alb simplu

Este ora unu noaptea. Peste câteva clipe (glumesc) răsare soarele. În ultima vreme nu am scris. M-am ocupat mult de corectarea cărților care au apărut. Mi-am zis că un respiro este necesar. Dar, nu

te știam deși nu te știam auzeam frânturi din tine prin apă dinspre acolo unde nu eram pluteai prin aer cred lipeai cu scotch cuvinte palide ca o melodie în buclă țipam și voiam să te

Totul rămâne în urmă. Mai puțin amintirea pe care o putem aduce întotdeauna în dreptul clipei de azi.. Ca și cum am scoate din sertar fotografii, le-am pune pe masă, le-am amesteca și am privi...

Poemul acesta este palma mea cu ochi și mănușă din tăcere prin care vezi golul Nu aruncați în el mileniul dezordinea respiră pe acolo și rearanjează puzzle-ul doar așa nu mă voi rătăci

Caii mei sălbatici și cartea care nu spune nimic despre granatul vărsătorilor… cum fumam fluturi pentru amiezi în țara aceasta inventată să facă din singurătate mâneci scurte și pereți

te-am rugat să fii cuminte, Doamne… să ai grijă de lumea asta tristă îmbrăcată des în ochi de păsări ai ridicat din umeri … ți-ai privit palma trebuia să se întâmple - ai zis și ne-ai împins

Este ora 1 și 30 minute. scriu direct aici. șocată și imposibil să articulez ceva dacă aș fi întrebată. acum am aflat de poetul și jurnalistul Ciprian Chirvasiu. nici nu pot spune ce - cuvântul se

Voi părăsi pământul treptat printr-o semnătură magnetică după ce voi dezbrăca norii și-mi voi aduna singurătatea de pe clape garduri aerul îndoit de spate și prizele defecte O voi modela cu

sunt seri în care scot cărămizile din pereți mă insinuez sub tencuială te caut – umbră în haine retro spășită stai rezemată de-o ușă întunericul poartă pe degete câteva litere împletite și-ți

dormeam în vis luna avea forma literei C s-a auzit un zgomot zâmbeam și luptam să mă trezesc noroc cu substanța reticulată dreapta ridica mâna stângă în picioare greu strigam motănelul poate

formidabil cât adânc de adânc e-n stâncă te uită-n palmă… jalea ales deșirată des seamănă cu o melodie de Stromae iar azi are chipul tău de vampă mirată încerc dorul rondelul sau ghimpele

O vreme va fi tăcere liniștea de după zbor coperțile se îmbracă în pene cuvintele rămân în genunchi cu degetele pe ochi Floarea urcă treptele Pe fruntea timpului moartea aleargă după