In memoriam Ion Horea
Mă chemi, Doamne, și nu întrebi dacă mi-am sărutat visul, dacă am făcut ordine în sertarele cu hârtii jumătate scrise; mai aveam câteva gânduri răsucite după întrebări și muguri ce-au
IBIleana Popescu Bâldearugă
azi-noapte visam despre tata era călare pe-un cal intra într-un cerc din răchită și striga... sunt valuri la mal m-a luat pe genunchii de-un secol mi-a scris pe frunte un vers citeam alb
IBIleana Popescu Bâldeanota de plată
în dimineața asta luna seamănă cu o tipă care pleacă despletită din barul cu umbre despre ei poartă balerini din piele de gânduri și privește prin gardul amețit cum pășești alb simplu
IBIleana Popescu Bâldeaîți amintești?
te știam deși nu te știam auzeam frânturi din tine prin apă dinspre acolo unde nu eram pluteai prin aer cred lipeai cu scotch cuvinte palide ca o melodie în buclă țipam și voiam să te
IBIleana Popescu BâldeaDeclarație
Caii mei sălbatici și cartea care nu spune nimic despre granatul vărsătorilor… cum fumam fluturi pentru amiezi în țara aceasta inventată să facă din singurătate mâneci scurte și pereți
IBIleana Popescu Bâldeatrebuia să se întâmple...
te-am rugat să fii cuminte, Doamne… să ai grijă de lumea asta tristă îmbrăcată des în ochi de păsări ai ridicat din umeri … ți-ai privit palma trebuia să se întâmple - ai zis și ne-ai împins
IBIleana Popescu Bâldeastupidity
Voi părăsi pământul treptat printr-o semnătură magnetică după ce voi dezbrăca norii și-mi voi aduna singurătatea de pe clape garduri aerul îndoit de spate și prizele defecte O voi modela cu
IBIleana Popescu Bâldeaprințul și turnul din pisa
sunt seri în care scot cărămizile din pereți mă insinuez sub tencuială te caut – umbră în haine retro spășită stai rezemată de-o ușă întunericul poartă pe degete câteva litere împletite și-ți
IBIleana Popescu Bâldeaechipa de selecție
dormeam în vis luna avea forma literei C s-a auzit un zgomot zâmbeam și luptam să mă trezesc noroc cu substanța reticulată dreapta ridica mâna stângă în picioare greu strigam motănelul poate
IBIleana Popescu Bâldeapictură de păianjen pe Stromae
formidabil cât adânc de adânc e-n stâncă te uită-n palmă… jalea ales deșirată des seamănă cu o melodie de Stromae iar azi are chipul tău de vampă mirată încerc dorul rondelul sau ghimpele
IBIleana Popescu Bâldeafrunze
miercurea unei pisici ca un fanatism politic cu tatăl cel de toate zilele și subiecte false despre naziști oameni expirați aud că cineva vrea să le ia gâtul dar inima are creier strada curge
IBIleana Popescu Bâldealogodna
ochii tăi aveau degete îmi răsfirau șuvițele care atârnau de stele umblam de-un vânt haihui uneori stăteai picior peste picior pe-o creangă și fumai zăpada alunecosule clipeai din
IBIleana Popescu Bâldeacreioanele din noi
întind palma dreaptă peste jumătate de lume aplic cu fiecare deget curcubeul doar zidul din cuvinte izbit de o pasăre îl las așa - roșu vechi de zbor printr-un hiat se vede restul o
IBIleana Popescu BâldeaSă tai mișcarea
Erau câteva secole legate între ele cu firele tale de păr când te-am văzut printr-un fluture Purtai o geacă scurtă și semănai cu un flaut pe tocuri Eșarfa din arici cu fiecare adiere mai
IBIleana Popescu BâldeaFuga...
Eram undeva prin creier aproape de ochiul drept scorojit fără piele și cele lumești împingeam aerul să nu-ți intre în nări Mă lățeam prin amintiri și inima cu palma stângă când te rugai
IBIleana Popescu Bâldeaca un liliac albastru
te caut când mă rătăcesc în lumină prin toate unghiurile întoarse după întâmplări sub pernă pat umbre sau pungi cu naftalină în calendare vechi prize defecte și plasa de sârmă vopsită
IBIleana Popescu BâldeaPoate pentru că semăna cu tine
Îmi povestea că locuiai într-o căsuță vegheată de o zână ce-ți aranja părul peste cuvinte și tâmplele ți le-înnoda de cer cu stele încât nu știai umbra pe hârtie cine o lasă îți șoptea
IBIleana Popescu Bâldeapoezia
poezia nu există doar umbra ei e în cuvinte când aleargă cu fața spre lună și noi o tot sugrumăm cu întrebări despre ce nu va fi vreodată poezia e zbor aer boare o parte din
IBIleana Popescu BâldeaAtât
Umbra ta a slăbit încape în ghetuțe moarte Înnod șireturile cu sfială Din față cuvintele vin în haită Cambrate pe glezne amintirile ciocnesc ultimul pahar Dintr-o pungă un om fără
IBIleana Popescu BâldeaCum să spun?
Mereu mi-am dorit un castel din cuvinte Cu ferestre de hârtie înclinate spre cer Fără camere doar un pian un birou și-un taburet pentru stele Cu ușă de aer să se deschidă spre voi și un
IBIleana Popescu Bâldeaeu
scriu cu aer tălpile le-am pierdut am ieșit dintr-un stol din hău … cuvinte amestec umbre de poeme nori cu plete flori de gheață oamenii rămân mereu în alb
IBIleana Popescu Bâldeapăsări și umbre
ai plecat fără să mă întrebi dacă vreau să mai văd turnul piatra cubică pe care număram gândul din pantof sau caruselul cu vise înghesuite în coama cailor acolo am dezlipit de pe ziduri
IBIleana Popescu Bâldeaîn urma ceții
nebun în lumea asta măsori hăul și pasul dintre povești Ieri s-a cățărat prin aer Astăzi pune picături pe lună într-o grămadă de goluri străzile își schimbă numele eu ziua de mâine pe
IBIleana Popescu Bâldeacântec despre mâine
s-a făcut târziu iubito. seara-și mătură cărarea. între noi e cerul tulbur. între degete uitarea. somnul meu de veghe încă-ți. limpezește cald tot visul. și-n papucii dimineții. îmi adoarme iarăși
IBIleana Popescu Bâldea