Poezie
Declarație
1 min lectură·
Mediu
Caii mei sălbatici
și cartea care nu spune nimic
despre granatul vărsătorilor…
cum fumam fluturi
pentru amiezi
în țara aceasta inventată
să facă din singurătate
mâneci scurte
și pereți albi
cu ferestre bătute în cuie
spre genuni
Cartea care nu spune nimic
despre bufnițe dresate să cânte
viața și Chopin
la răsărit
în diminețile îmbrăcate pe dos
cu nimicuri
Mi-am dorit un castel
cu degete lungi de mare
să te văd cum alergi
pe caii albi din cuvinte –
jucării ieftine prin decor
când poetul adună în palmă
tălpile și malul lui
din chirpici
crezând că pleacă spre tine
pe proprie răspundere
Doamne
15 Iulie 2018
003.070
0