prințul și turnul din pisa

sunt seri în care scot cărămizile din pereți

mă insinuez sub tencuială te caut – umbră în haine retro

spășită stai rezemată de-o ușă

întunericul poartă pe degete câteva litere împletite

și-ți mângâie părul prin gulerul cu multe brațe

ating tălpile goale crăpate de vorbele mamei

îți spunea să te transformi în copac să aibă la ce să se-închine

dar tu felină sălbatică ai adâncit barba în alt umăr

ai schimbat cheile pe câteva vorbe cu mâinile moi

și astăzi sting pe-un colț de pian

țigara din foi proaste

scot din buzunarul drept un rest de scoarță

miroase a whisky cu portocală îl înghit până la ultimul cuvânt

apoi mă dau cu capul de tencuială și-mi chem printr-o crăpătură îngroparea de sub abajurul roz

iar tu (și-n umbră)

ieși din peretele gol și cânți la chitară

micul prinț

ca nimicul din noi

……..

în seara aceasta camera s-a micșorat cu un metru cub de respirație

într-un colț… un pian o sticlă de bere și tom waits