Jurnale

actori actori cu papion sau fără cu mască șic lipită ferm de suflet mai dau din mână încă sau din inimi spre cei ce-și schimbă viața printr-un urlet povești nemuritoare despre îngeri ne pun

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Am ajuns târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

erai așa. acum aievea ești. doar abur de cuvânt. cum simplul e-n uitare. și te urcai pe vânt. când coborai spre ei. atâta dor e-n cel. ce trece a mirare. și n-ai știut tăcerii. lumina a o stinge.

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Întotdeauna aștept sfârșitul de săptămână pentru a rezolva ceea ce, altfel, nu reușesc. Îmi propusesem să întocmesc o listă, pe zile, dacă se poate, cu ce am de făcut înainte de lansare. Pentru

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Este ora unu noaptea. Peste câteva clipe (glumesc) răsare soarele. În ultima vreme nu am scris. M-am ocupat mult de corectarea cărților care au apărut. Mi-am zis că un respiro este necesar. Dar, nu

IBIleana Popescu Bâldea

0

2

Totul rămâne în urmă. Mai puțin amintirea pe care o putem aduce întotdeauna în dreptul clipei de azi.. Ca și cum am scoate din sertar fotografii, le-am pune pe masă, le-am amesteca și am privi...

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Poemul acesta este palma mea cu ochi și mănușă din tăcere prin care vezi golul Nu aruncați în el mileniul dezordinea respiră pe acolo și rearanjează puzzle-ul doar așa nu mă voi rătăci

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Este ora 1 și 30 minute. scriu direct aici. șocată și imposibil să articulez ceva dacă aș fi întrebată. acum am aflat de poetul și jurnalistul Ciprian Chirvasiu. nici nu pot spune ce - cuvântul se

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

O vreme va fi tăcere liniștea de după zbor coperțile se îmbracă în pene cuvintele rămân în genunchi cu degetele pe ochi Floarea urcă treptele Pe fruntea timpului moartea aleargă după

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

fericirea este locul acela sub piele fără memorie câteodată sau copacul din mine crescut cu o glugă să nu-l vadă timpul când îmi așează zilele la uscat și mi le dă albe în nopțile

IBIleana Popescu Bâldea

0

3

...doar despre timp. îl îmbrac cum vreau, îl trezesc atunci când consider și-i servesc cafeaua când pot. amară sau dulce, după cum este dimineața. nu mă ceartă, apropie sprâncenele surprins și mă

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

... celelalte le-am împărțit între urme nimic din mine nu a rămas am dat totul păsărilor falanga aceasta efilată are stimuli din celelalte ceruri mă învârtesc abur în jurul ei e ilizibil

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Alerga cu mâinile în buzunar. Era înalt, atingea, cu fruntea, cerul. Se lipea de case, copaci, străzi, piele și gânduri. Uneori poposea pe câte-o bancă, își număra degetele, privea linia din palmă.

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Mai e puțin și pleci la drum. Nu știu exact de unde vii, sunt convinsă, însă, că de foarte, foarte departe. Poate din alt timp, altă lume, alte ceruri sau alte planete. Dar, de oriunde vei veni, aici

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Astăzi te-am văzut prin Piață. pe prima pagină a câtorva editoriale. în gura câtorva opozanți. pe ochiul șmecher al unor cățărători. chiar și într-o mașină care mergea paralel cu mine(făcând semne

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

aveai șapte picioare și un creier neobișnuit să controleze mișcări haihui dincolo de tărâmul ancestral ți-ai descrețit neuronii cu un cui ruginit doar doar vei putea să înaintezi cu toate

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Doamne, ți-am dat înapoi totul! - m-ai sădit într-un pustnic japonez Te-am rugat să-mi muți trupul - m-ai făcut pulbere de stele Cruce n-am vrut și un fir de păr l-ai rătăcit pe creștetul

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Toamnă galbenă, cu cercei de pace. ochiuri de soare prin Dâmbovița. un soare care a coborât sub cer. o liniște blândă - pe frunze, iarbă, bănci și în aer. viața trece ca și apa în faldurile căreia

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

astăzi ai încălțat un bocanc și-un pantof cămașa ți-ai pus-o pe dos ai uitat unde ai ascuns de toamnă aparatul foto - să descarci din el veșnic primăvara pe un post de știri cineva vorbea

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Te-ai întrebat vreodată dacă vreau să înțelegi ce scriu dacă nu cumva întorc cuvintele pe dos le dau cu ojă sidefie le pictez pe inelar răscrucea Taci ca apusul înghesuit între

IBIleana Popescu Bâldea

0

0

Toamna e ca toamna. cad frunzele și în locul lor cresc visuri. de toate înălțimile. unele, colorate. altele, în alb și negru. oricum, tot vis este acela care îți trimite clipa-mâine peste zări… Nu

IBIleana Popescu Bâldea

0

2

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească,

IBIleana Popescu Bâldea

0

2

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se

IBIleana Popescu Bâldea

0

0