Gând în carouri

Te-ai întrebat vreodată dacă vreau să înțelegi ce scriu dacă nu cumva întorc cuvintele pe dos le dau cu ojă sidefie le pictez pe inelar răscrucea Taci ca apusul înghesuit între ciori mâzgălești furtuna din creștetul irisului pe fiecare perete ce dezvelește interiorul acela pătrat în care dormi chinuiești aerul sau ștergi puful unor fluturi E-atâta ploaie în timp se prelinge prin ochiurile pielii neacoperite de chit o simt rece cum sapă clavicula spre epuizare și curge-n ea puțin din vortexul nou atât cât hăul să coboare în glezna plecată singură spre tăcut Te-ai întrebat unde mi-am sădit sufletul sub ce talpă am ascuns degetele vechi cu ce-am cumpărat unul străin să tastez rar egal mima și sfoara ce leagă strâmb ziua Haina de hârtie s-a udat între timp nasturii i-am aruncat în Dâmbovița așa încât mâine goală ne vom întâlni sub o piatră eu căutând carapace de gândaci tu fluierând încă libelula 28 Octombrie 2017