Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Tehnică personală

Ritm nou în limba română (Inventat) (Ciornă)

6 min lectură·
Mediu
Spale dale/ mir turum/ dam satum/ la da/ du rum mi-s pahar/ de mir/ acum/ m-as satum/ derviș/ pe drum spada nale/ sir acum/ sam cadam/ ta la/ acum va la tam/ da car/ badum/ sa la ma/ de mir/ perdum ca ra va/ ta ti/ da cum/ sa pa na/ da ra/ cu dum merg pe pași/ ca la/ ra cum/ da sa ta/ iubesc/ da num sa la va/ ta ra/ sa cum/ si li bi/ ni ca/ da ium Iulia Elize, 1 Septembrie, 2021 Vă invit să preluați și să scrieți. (Poezie clasică) POEM 1. S-o femeie de prin scrum, cum măriri la inocenți Sunt pahar de mir acum, sunt Saturn, derviș pe drum Sunt biserici, mult, în drum, calendarele grecești Plămădesc, iar, pe la flori, plămădesc, pe aur bun Părul alb și ca argintul, jumătate de la scrum Florile de mânătarcă, fii din nou, la inocenți! Sunt pahar de mir acum, sunt Saturn, derviș pe drum Sunt biserici, de la Râm, mi-s calendele grecești Fată dragă de la drum - cumpănă și sunt parfum Plămădi-te-aș umbră udă pe sub flori de mir și scrum Mult privită, tac, acum, mă întorc ca să mă uiți Cum lăsat-or, de răboj, zeci, caleștile cu sfinți Ca la ma, ta dir, din râm, mă îndrept spre iezuiți S-o femeie de prin scrum, dau măriri la inocenți Sunt un stop de plâns, și-n fum, scursă de pe la ferești Și dau mir, acum, în drum, dacă poți să mă găsești. Spun, pas mic, în trup, de `cot, ca la dans, de la povești Va la tam, da car, da ium, sa la ma, de mir, perdum. Sunt un strop rămas în drum, ce se vede din `ferești Umple-s-ar de mir acum, s-`colibașul de pe drum Dă de ban, pribeag sortit, de pribeag, ai hi, în Râm Ai `hi marea mea `trădari visul, tu să mai rămâi Cum pribeagă se va vinde, sieși, dragostea dintâi Plămădi-v-aș umbre grele de sub flori de mir și scrum Sunt pahar de mir acum, sunt Saturn, derviș pe drum Ca și cum nu reușească - vină dragostea dintâi Și dau mir, acum, de-a drumul, să plutească săptămâni... De `mâni... Plămădi-te-aș umbră, vis, pe sub flori de mir și scrum Mult privită, tac, acum, mă întorc ca să mă uiți Ca la ma, ta dir, din Râm, mă îndrept spre iezuiți S-o femeie de la fum, dau măriri la inocenți Cum lăsat-or de răboj zeci caleștile cu sfinți Merg pe pași, s-a ta, acum, dar nu poți să izbăvești Sunt un stop de plâns pe drum, scursă de pe la ferești Și dau mir, acum, de-a drumul, să plutească săptămâni... Și dau mir, acum, în drum, dacă poți să mă găsești. POEM 2. Gata zdroaba, cer magiun, într-ascuns îți lăs duium S-o femeie de la zdroabă, cumpeni zac și ghiulu-mi pun Cotă, dragă,-un prag sub ceruri și o stea, mai jos, de drum Mare albă de taifun, de-i fugi, găsind cadâni! I-un bărbat pândar, sub lumi – și-între șatre zac, și-n clești (Cotă dragă numai noaptea de o stea-i videa în scrum!) Numai alb, de var, în ghiulu-ți, ți-e un gram de var (ți-o spun) Cotă, dragă, numai noaptea de o stea-i videa (în clești) Crede, mândră-,n spin, de-acum, e prin clăi, de spin nebun. Gata zdroaba, în cer- simun dar-într-ascuns îți leși parfum (Cotă,-n drag, de numai noaptea, dacă-o stea-i videa în scrum), Numai alb de var, în ghiulu-ți, și un gram de var (ți-o spun!) I-o femeie de la zdroabă, cumpeni zac și ghiulu-mi pun. Află-n drag, de numai noaptea, de o stea-i videa (în clești), Află, mândră(-n spin, de-acum) e prin clăi, de-l vezi, nebun... Cotă, dragă, -un prag sub ceruri și o stea, mai jos, de drum Mare-n gri sub reci taifunuri, de-i fugi, de la `cadâni! (Cotă, dragă, numai noaptea de o stea-i videa în scrum!) I-un bărbat pândar, de-a torța, și-între șatre zac, și-n `vini Numai alb de var în ghiulu-ți și un gram de var (ți-o spun) Cotă, dragă, -ai înnopti, de o stea-i videa (din clești) Crede, mândră,-n spin, acum, printre clăi, de-l vezi, nebun, Află dragă numai spinii, de o stea-i videa prin fum. Numai dor de la amaruri, delegări poate `pomâni Cotă, dragă, numai noaptea de o stea-i nădi prin scrum Crede, mândră,-n spin acum printre clăi, de-l vezi, nebun Cotă, dragă, numai noaptea de o stea-i videa și vini Numai alb de var, în ghiulu-ți, și un gram de var, ți-o spun I-un bărbat pândar, în sânge, și-între șatre zac, și-n vini; Mare-n alb, de reci taifunuri, de-i fugi, găsind `cadâni! Cotă, dragă, numai noaptea de o stea-i videa în drum. Gata-n zdrobi, în cer, magiunul, dar-pe-ascuns, îți leși parfum, Numai alb, de var, la moaște, și pe-un gram de var, îți spun I-o femeie de la zdroabă, cumpeni zac, inelu-mi pun, Cotă,-n drag, de numai noaptea, de o stea-i videa și scrum, Află-n drag, de numai noaptea, tu o stea-i videa (în clești), Crede, mândră,-n spin de-acum, e prin clăi, de-l țâi, nebun... Cotă, dragă, -un prag sub ceruri și o stea, mai jos, de drum Cum mirosu-n Rai și-n săruri, mai de drepți, pe la ferești Numai dor de la amaruri, delegări poate `poimâni Dacă drum să port în trup, sieși, și amarul, jos, în mâini Îmi ești! POEM 3. Mare albă, mir pe drum, Dosoftei e un nebun Mi-s pahar de mir acum mi-s Saturn, derviș pe drum... Spadă naltă, fir acum, macadam de fier acum Dosoftei și-un car de fum, Salomei plângând, în scrum E tafta și e parfum, sunt rotiri de fier și fum Merg pe pași, tafta pe drum, și mai pot iubi de `num Haidem doi... stelari și scrum, Dosoftei e un nebun! Mare albă, mir pe drum, Dosoftei ne-a fost prea bun Mi-s mai uns de mir, acum, mi-s Saturn, derviș pe drum... Spadă naltă, frică-n bun, macadam de fier, acum Dosoftei și-un car cu fum, Salomei plângând, sub scrum E tafta și e parfum, sunt rotiri de fier și fum Merg pe pași, tafta în drum, și mai pot iubi de `num Haidem, doi... stelari, dar scrum, doi atinși de la simun! (Varianta perfectă - fără artificii stilistice.)
062
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
1.031
Citire
6 min
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Tehnică personală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/jurnal/14157789/tehnica-personala

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-tomescuNT
nicolae tomescu
Petrache Poenaru, a avut o contribuție decisivă în tehnica scrierii inventând stiloul, acel condei purtăreț fără sfârșit., cum l-a denumit în vederea brevetării, acum o nouă invenție românească (e drept doar în ciornă) va revoluționa, probabil, poezia.
Oare ce ar zice Dosoftei, trăitor în sec XVII, dacă ar putea face un salt în timp și ar citi Mare albă, mir pe drum, Dosoftei e un nebun. S-ar simți, pe bună dreptate, lezat. Pentru el disputa din sec XIX artă pentru artă sau artă cu tendință n-ar avea nicio relevanță. Dar nu cred că i-ar părea rău că a scris Psaltirea în versuri ori Dumnedzăiasca Liturghie opere în care a îmbinat arta poeziei cu tendința de a-și lumina concetățenii
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Cred că adevărul este undeva la mijloc, și este să nu ne fie rușine de Eminescu sau de cuvintele care numai par injuste. Poate a avea un anume curaj înseamnă și un dram de nebunie neînțeleasă, inclusiv inovare scriitoricească. Despre Dumnezeu, că tot ați făcut conexiunea, despre univers, se spune că e o nebunie că am exista și un lant de paradoxuri. Universul pare o nebunie, și uneori ne întrebăm dacă este just să credem în ea, sau să spunem, poate, că lumea este numai eter sau poate, și mai grav, numai un vis. Injust sau just. Întotdeauna, adevărul se găsește, cu respect, undeva la mijloc, și poate că oamenii vor descoperi linia foarte fină de separare dintre adevăr și nebunie, linia fină de marcaj, care ne transformă din niște visători nebuni, în inovatori care cred în ceva transcendent, în transformarea înnobilată a actului de creație.

Mulțumesc frumos pentru semn! Din inimă! Și aștept ca și ceilalți să fure din ”nebunia” mea cu recipisă, în care mare drag am, mai ales, pentru Dosoftei! Dar și pentru alți premergători, la fel de dragi mie, ca simbol al depășirii prin sine și al autodepășirii prin dramul acela de ”surreal”... nobil. Care ne ridică deasupra condiției foarte incerte.

Oricum, Pitiș spunea... și avea dreptate, pentru că din punct de vedere psihologic, omenirea ar putea evolua foarte mult, prin autoînțelegere și ridicarea ștachetei, sper că eu mi-am ridicat (puțin) onoarea mea, în ceea ce privește literatura.

Mulțumesc din tot sufletul!!! Și multe salutări cordiale!!
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
În adăugire, să sperăm că acest stil poetic va fi ”fructificat”, pentru că nu degeaba muncim, desigur...
0
@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Rimele sunt mai importante decât mesajul, așa cum ironia se impune și face vasale metaforele într-o poezie în care experimentarea o scoate din aria naturalului, firescului și obișnuitului și o împinge în aria neobișnuitului, neașteptatului și improvizației.
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Mulțumesc Răzvan, pentru toate intervențiile tale, îți doresc să continui munca ta (pe care oricum cred că o vei continua, pentru că oamenii în general și în particular nu sunt cum să fie lași) și să scoți cartea, așa cum, foarte demult, ziceam.

Ai unele texte care trebuiesc periate, dar majoritatea textelor tale sunt foarte inteligente.

Mult succes și chiar să te apuci de treabă! Când ai timp, poate treci și în domeniul poeziei clasice...
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Aforismele... Da.
0