Mărturie

Te iubesc, dar ne desparte nepăsarea vrerii brazilor cetinoși prea înalți Abia aștept să vină lunea Crăciunul Vreau o pereche albă de patine cu totul noi Pe gleznă să le acopere să fie ca în tv Un fular gros de lână Prea lung Peste brazi s-a așternut un cot de zăpadă Vezi cum se scutură, nu îi mai ascult, ci plec Am o inimă nouă în piept Acesta este secretul cel mare Îmi port inima cea nouă unde începe, în piept, raiul sau iadul Câteodată, munții îmi par brațe de om Sunt mici, seamănă cu Ionuț, din vecini, are 8 ani Ține-mă Ionuț pe lângă tine Și mie îmi e frig, dacă nu îmi pun cămașă, cu nasturi, pe dedesubt Nasturii sunt rotunzi, papiota de prindere e roasă, de un șoarec alergând pe zăpada cu gheață Îți jur că Ionuț se aseamănă, astăzi, cu un munte Să își spele atunci picioarele, în râu Până nu se lasă frigul Căci râul e rece, stelele sunt prea reci, urmăritoare pe sus Dar cum îl încălzesc pe Ionuț Ca o sobă, pe râu...