În matca cu rugăciune atipică

Ai grijă de suflețel Sufletul este o marcă de bază, sub lacrimi el crește Dacă ochii sunt foarte curați. Genele arcuite sunt moi, dacă le atingi. Pădurile încă foșnesc foarte curate și simple și se imbibă lacrimile cu oxigen Dacă cumva voi pleca, să îmi umplu mâinile din râu, cu mâl și cu aur, Sunt calde și sunt pansament de mare, caută dacă poți argintul în mare Lu, Ai grijă de suflețel. Despărțirea o pui ca pe o pastilă sub limbă La fel și impărtășania Zbieri, pentru miei, zbierai și mai ieri, și pentru acela care te-a lăsat în urmă Ca pe o rugă Sau ca pe o rufă, în râul prea limpede Ca și cum ai lăsa un pachet, cu un copil Sunt copil Coșul în care stau se aseamănă cu un râu de aur pe care, cald, mă tot semeni Trecutului, plutesc și mă duc, umblu în apă și-n aur Sunt sărbători care trec unele după altele și anii ți-s plini Nici nu știi, te zăpăcești, cu anii prin carne Munții te cresc te împing ușor, pe la umeri, e un anume fapt, căci sunt munți Dar ai grijă, dacă mă chiar iubești De suflețel.