De sub aurora prea simplă...

In ciuda unei ușoare aparențe de text „la îndemână” mi s-a părut un poem sensibil care reușește să creze un areal vibrant, colorat, dar și un mesaj subtil despre iubire și speranță. Poemul cred că este scris 100% sub impuls emoțional, undeva in centrul triunghiului dintre trecut, prezent și viitor și după lecturare te lasă cu impresia unei simbolistici personale, pe care o poți intrepeta în mai multe feluri, dar care cu siguranță ascunde mai mult decât ceea ce se vede.
Iulia nu mizează pe imagini de efect și nici pe contrucții impresionante din punct de vedere stilistic. Cu toate astea poemul are, cel puțin pentru mine, un impact vizual credibil și natural care proiectează o lume vie și plină de mișcare, alături de explorarea unei sensibilități deghizate mai degrabă în descrieri mundane și evocări (uneori) uzuale, care însă, la un loc conturează un tablou finisat de pensula nostalgiei.
Aș mai adăuga simbolismul scenei finale, în care castanele au „pântecele desenat drept pe ele”, o metaforă pentru fertilitate și viață, sugestivă pentru un nou început. De asemenea, descrierea fântânii care curge rar poate fi interpretată ca o reflectare a dificultăților vieții, dar și a speranței că acestea vor fi depășite în cele din urmă.

Textul l-aș modifica ușor, cu următoarele sugestii:

- aș sterge „Mirajele, miraje”
- aș șterge complet versul cu cei 1000 USD și l-aș înlocui cu altceva pentru că nu pare să facă prea bine corp comun cu textul, înțeleg însă ce se dorește transmis