Jurnal
Dilemă personală... cu Eminescu...
ploaie în luna lui mart(i)e...
1 min lectură·
Mediu
Emis, ”Emis”, Emis,
Dar era tăcere dincolo de morminte... Cine ești?
Emi-nescu mi-s, ”Emis”.
De la tine am dar... Un dar... Emis și Fairann, iubitul meu, acum înțelegi? Ai iubit-o?
Nu ți se pare că poate idila ta cu Veronica Micle semăna cu o orgă subțire? Ai iubit-o?
De ce tocmai pe ea, dacă te înșela cu I.L. Caragiale, crezi că ceva are aici parcă un sens?
Dar eu l-am iubit, ai iertat-o?
Eu nu l-am iertat pe al meu, Onu, dar nu mai contează, pentru că îmi place libertatea prezentului. Sunt o pasăre mare și nevăzută, căci doar în mine mă văd.
Peste coastele mele a trecut un firișor de sânge, dar nu era ca un bici.
Iisus... Iisus... Îl strigam... Clopotele băteau. Și mi se pare că Eminovici s-a făcut nevăzut,
ca un ochi mare,
dincolo de iluzia cu mormintele, nu e nimic aici du-te. Te plâng cu toți ochii mei afundați. Lasă-l pe Eminescu în pace.
0111.201
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Dilemă personală... cu Eminescu....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/jurnal/14182779/dilema-personala-cu-eminescuComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTCTClaudiu Tosa✓O poza cu un glob de cristal mai lipsea si rezulta o sedinta clara de spiritism.
0
SVnu m-am prins
0
IESpiritism, da, pentru că spiritul lui Eminescu nu moare și ne inspiră. De ce nu, și ”spiritism”... Așteptăm și reîncarnări și un nou Luceafăr, doi... Până atunci, Eminescu ne inspiră pe toți și ne dorim să vorbim cu spiritul lui...
Mulțumesc Claudiu
Mulțumesc Claudiu
0
IEDilema, că toți avem baiuri. Și reușite. Și speranțe. Suntem niște oameni care mergem ”Cu toate pânzele sus...” E palpitant, Stănică, dar și ... personal.
0
ASCum e mai bine? să iubești și să suferi sau să nu iubești deloc? La această întrebare cred că poate să răspundă doar cine a experimentat ambele stări, așa că acela, care vrea un răspuns, tot trece prin suferință. Spun ceva banal fiindcă toți știm că dualitatea existenței ne face să percepem mai puternic lumina în opoziție cu întunericul, durerea în opoziție cu starea de bine, ca să nu spun fericirea. Despre Eminescu am aflat că ar fi iubit mai multe femei, așa că poate e de înțeles de ce a acceptat, dacă a acceptat, situația. Oricum, aspectele astea privind viața personală nu știu dacă sunt relevante. Când citesc un text, nu mă interesează cine l-a inspirat cu nume și prenume, mă interesează doar ce îmi transmite. Dar înțeleg ce anume te-a făcut să meditezi la asta.
Îmi place cum spui:
"Eu nu l-am iertat pe al meu, Onu, dar nu mai contează, pentru că îmi place libertatea prezentului."
Îmi place cum spui:
"Eu nu l-am iertat pe al meu, Onu, dar nu mai contează, pentru că îmi place libertatea prezentului."
0
IEMulțumesc Amanda, cred că de fapt comentariul de mai sus este foarte în ton cu ceea ce am vrut să răzbată din personală.
Nu sunt importantă eu, nici măcar eu, nici viața mea personală, ci se pot trage anumite învățături generale, iar eu pe ale tale le respect și trecerea ta prin pagină.
Viața sentimentală este foarte diferită, de la caz la caz, Eminescu a fost om, oamenii suntem toți, oamenii sunt foarte diferiți, important e fiecare să își ia ceea ce priește și să învețe câte ceva, dar puțin, de pe unde trece, pentru că în rest totul este foarte subiectiv, oamenii fiind diferiți... Genurile de oameni, experiențele de viață.
Nu sunt importantă eu, nici măcar eu, nici viața mea personală, ci se pot trage anumite învățături generale, iar eu pe ale tale le respect și trecerea ta prin pagină.
Viața sentimentală este foarte diferită, de la caz la caz, Eminescu a fost om, oamenii suntem toți, oamenii sunt foarte diferiți, important e fiecare să își ia ceea ce priește și să învețe câte ceva, dar puțin, de pe unde trece, pentru că în rest totul este foarte subiectiv, oamenii fiind diferiți... Genurile de oameni, experiențele de viață.
0
IEAmanda, îți dau o floare pentru numele tău frumos. Nu un miel, căci nu e Paștele, poate are un sens și finalul personalei ”Lasă-l pe Eminescu în pace”, căci în fond așa sunt toate personalele, numai puțin putem învăța de la alții, pentru că restul e la propriu experiență proprie și tratare în mod sufletesc subiectiv a experiențelor și mai subiective decât încă oamenii, încă. Dar ceva se poate deprinde... Sufletul... Prin ce a trecut el, o undă slabă...
Îți mulțumesc încă o dată!!!!
Îți mulțumesc încă o dată!!!!
0
SVspunea ieri, cineva
te urci pe o piatră înaltă, caldă și stai acolo,
fiara își va pierde interesul și tu te vei simți bine
suferința nu este un dat,
dar o păstrăm în noi cel mai mult,
dintre toate sentimentele,
așa ajungem să fim fugăriți de fiară
fie să găsești piatra! ar fi urarea
te urci pe o piatră înaltă, caldă și stai acolo,
fiara își va pierde interesul și tu te vei simți bine
suferința nu este un dat,
dar o păstrăm în noi cel mai mult,
dintre toate sentimentele,
așa ajungem să fim fugăriți de fiară
fie să găsești piatra! ar fi urarea
0
IEStai liniștit că nu e grav, fiara nu există, ca simbol biblic ai vedea-o repede, simbolic și real, este numai destin. În rest, nimeni nu e bun sau rău, mai ales între oamenii buni, ci totul e subiectivism și experiență de viață, numai. Fiara nu e nimeni, nu există, e ceea prin ce treci, destinul.
Un mare filosof spunea, Mircea Eliade, pentru că și eu sunt (Eli)ze și am sânziene prin cărțile mele, ca inspirație de la Eliade, pentru că m-a influențat.
Eliade zicea că ”VIAȚA ESTE FĂCUTĂ MAI ALES DIN AMĂNUNTELE CARE DECID”, așa că să se știe că dacă deschizi ochii, fii atent mai ales la amănunte, căci mai mult nu spun. Amănuntul e foarte important, pot spune foarte onest că amănuntul decide viața unui om. Iar acest lucru l-am învățat dintr-un simplu citat, fără să cunosc viața lui Mircea Eliade, care a fost un filosof de top, dacă eu am înțeles acest lucru, dintr-un simplu citat...
Aș vrea ca un citat de-al meu să rămână cum a rămas acesta de la Eliade, dar mă îndoiesc, mi-ar plăcea. De exemplu poate voi fi și eu folositoare cuiva, și asta mă bucură mult, dacă cineva ar găsi ceva foarte util, prin una din cărțile mele, un lucru esențial, cum a fost experiența mea cu citatul de la Mircea Eliade...
Un mare filosof spunea, Mircea Eliade, pentru că și eu sunt (Eli)ze și am sânziene prin cărțile mele, ca inspirație de la Eliade, pentru că m-a influențat.
Eliade zicea că ”VIAȚA ESTE FĂCUTĂ MAI ALES DIN AMĂNUNTELE CARE DECID”, așa că să se știe că dacă deschizi ochii, fii atent mai ales la amănunte, căci mai mult nu spun. Amănuntul e foarte important, pot spune foarte onest că amănuntul decide viața unui om. Iar acest lucru l-am învățat dintr-un simplu citat, fără să cunosc viața lui Mircea Eliade, care a fost un filosof de top, dacă eu am înțeles acest lucru, dintr-un simplu citat...
Aș vrea ca un citat de-al meu să rămână cum a rămas acesta de la Eliade, dar mă îndoiesc, mi-ar plăcea. De exemplu poate voi fi și eu folositoare cuiva, și asta mă bucură mult, dacă cineva ar găsi ceva foarte util, prin una din cărțile mele, un lucru esențial, cum a fost experiența mea cu citatul de la Mircea Eliade...
0
ASEști foarte drăguță. Și vreau să adaug că am observat finalul chiar dacă nu l-am menționat. Am rezonat cu ceea ce ai scris chiar dacă poate a sunat cumva distant mesajul meu.
0
IENu a sunat distant, ci intelectual! :))) Thanks!
0