Texte în proză

UQUIS (Motto cu păduri și flori albastre, foarte, foarte rare...) Chiar sub munți, este o pădurice mai rară Și foarte scumpă, un țârâit de greiere să se audă cum cântă din iarbă Unde este o

IEIulia Elize

0

2

Se spune că fiecare popor are câte un Luceafăr, sau cam așa știe poporul român, pentru că mai demult, în acest popor chiar a existat un Luceafăr... Un fapt de-a latul. Dacă întrebi, însă, pe oricine

IEIulia Elize

0

0

În cameră, dacă este cumva prea frig, cred că unul din colocatarii pe care îi vedem pe aici a pus, deja, bruma de lemne pe foc, în vatră, dacă acum, în spatele ușiței cam răblăgite de tablă, pâlpâie

IEIulia Elize

0

0

A spune ”te iubesc” este o răspundere care îți iese, cum trebuie, din carne și oase, credeam că sunt din spumă și apă și carne, că mă pot face unică și foarte nevăzută, să îmi trag aripile marine

IEIulia Elize

0

0

Carte pentru copii... În fața mea, se afla un fel de mașină albă, chiar albă, îmi vine să îndepărtez foarte repede și curat culoarea alb, la o mașină, pentru că e prea clasic și prea plictisitor,

IEIulia Elize

0

1

CAPITOLUL 3. Eu sunt Cosiță veche... Sub soare, sub lună, în tărâmul nostru, făcut sub soare și din lună, dacă există sau nu există altceva, îngeri, zâne și monștri, era un fel de fântână, cu o apă

IEIulia Elize

0

0

CAPITOLUL 2. Zilele de sub corcoduși... Am și eu curiozitățile mele, de exemplu, mă gândesc, mult, la copacii care respiră aer, nu ca și crenguțele noastre amorfe, de corali, unde aerul nu este

IEIulia Elize

0

0

Zăpada este lumea ei, iar când s-a strâns în ea, ca un melc, m-am gândit la fulgii de afară, că nu erau destui, pentru ea, și atunci desigur, și eu m-am strâns, în mine, fără fericire, eram doar un

IEIulia Elize

0

6

Eu sunt Sirena Luana... Mi-e părul din moațe de aur, iar ochii mei sunt verzi, așa ca pădurea, despre care îmi povestește, câteodată, bunica, dacă eu insist sau o rog foarte mult. De multe ori,

IEIulia Elize

0

0

E ca și cum m-am despărțit de tine, chiar ieri, și te-am așteptat nu o zi, sau două, nu cincisprezece minute, nu o oră, o săptămână, O LUNĂ-DOUĂ, e ca și cum am fost foarte îndrăgostită, de tine, și

IEIulia Elize

0

4

”Cubul cu miere de mare, briză care spune povești (The symbols) - Poem în proză, cu sirenele și cu marea care nu se duce în mare.. (Fragmente cu sirene) Fragment I. FRAGMENT CU MAREA CARE NU SE MAI

IEIulia Elize

0

3

Dacă din aurul de la mine de pe coate, nu se întinde o mână lungă, înspre tine, noaptea, sub pled, tu, nici să râzi, nici să plângi. ”Nici-nici” e un nume de împrumut de pui slab, vine cumva de la

IEIulia Elize

0

0

CAPITOLUL 1. Luna de mălai a lui Mihăiță În spatele cerului, două surori gemene, dar care plecaseră foarte demult, pe căi separate, abia ce se întâlniseră. De fapt, fuseseră șapte la părinți, dar

IEIulia Elize

0

0

Luna de Mălai a lui Mihăiță Zări, chiar deasupra, luna, pentru că era, pe afară, noapte, deja. Iar el se considera un băiețel foarte singur, pe lume, și cam amărât, cum sunt toți, de fapt, când pe

IEIulia Elize

0

0

Îmi pare că, demult, într-un loc de Împărați (că doar era o Împărăție mare, ca toate celelalte) într-un loc foarte deosebit, așadar, un Împărat și Împărăteasa lui frumoasă nu au avut, niciodată,

IEIulia Elize

0

0

Fragment 1. De fapt, am stat pe lângă Bogdana tot timpul acela. Nu am lăsat-o nicio clipă în pace, decât atunci când o lăsam să stea cu Denisia. De pildă, pe la doctori, urma să meargă cu mine. Dar

IEIulia Elize

0

0

În Casa mereu prea mare, pentru că nu are, în ea, destui nepoți, față de câți fii are Ciobanul, undeva drept pe prispă, șade, liniștit, trăgând dintr-o țigaretă cam tare, un bărbat; să aibă pe undeva

IEIulia Elize

0

0

În Micești, nu aveam să știu, foarte multe, despre nimic, pentru multă vreme. Nici despre Vasile Rizeanu și matrapazlâcurile care se desfășurau, pe îndelete, la Stâna cea plină de oi din Valea

IEIulia Elize

0

0

Însă, deja îmi puteam da seama, cu spaima iminentei despărțiri de femeie, cum Natalia Dobrobea alerga, foarte tânără, către noi, cu Horea cel mic, agățându-i-se de poala rochiei, și orizontul meu

IEIulia Elize

0

0

Vezi tu pietrele acestea sinilii, năpădite de mușchi, din construcția aceasta bizară, megalitică, care se înalță chiar și acum tot mai sus, cu fiecare bucată de ardezie care se desprinde, puțin câte

IEIulia Elize

0

0

Coborâsem, atunci, către fratele meu Înger Iacobin, cu o mânuță de petale, în mâini. Demult, nu mi se mai dăduse niciun semn să cobor, cu petale în mână, mai ales de aceea mi se părea foarte deosebit

IEIulia Elize

0

7

Primăvara lui 1983. Sus, la Stână, cerul era parcă mai albastru și mai liber, decât pe oriunde altundeva. Ciobanii își vedeau, nestingheriți, de lucru, fiindcă acum, că venise primăvara, erau mai

IEIulia Elize

0

2

O văzuse, Petru cel prost, cum se plimba, singură și desculță, prin bătătură, îi plăceau mai ales, la femeie, picioarele ei subțiri și foarte frumoase, dar se supărase că Bogdana Mihai nu a vrut să

IEIulia Elize

0

0

Până la urmă, stăteam pe acasă, era și aceasta ceva. Mai aveam numai puțin timp, până să mă decid. Dar eram supărată și nervoasă. Aveam chef de orice, numai de hotărâri prea mari, nu. Aș fi vrut, de

IEIulia Elize

0

0