Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Moment de proză...

2 min lectură·
Mediu
E ca și cum m-am despărțit de tine, chiar ieri, și te-am așteptat nu o zi, sau două, nu cincisprezece minute, nu o oră, o săptămână, O LUNĂ-DOUĂ, e ca și cum am fost foarte îndrăgostită, de tine, și am stat pe peronul unei gări, nu o oră, nu două, nu doisprezece minute, nu O ZI, nu o săptămână, ci șaisprezece ani, între timp trecând războaie, poate două sau trei, poate șaisprezece ani te-am așteptat, nu o oră, și tu... surpriză... nu ai apărut. Treburile sunt că trenurile ar fi tot trecut, cred că văzusem aproximativ 5000 de trenuri, unele repetitive, dintre ele, în cele cincisprezece minute sau șaisprezece ani, în care tu nu ai apărut... Și tot așteptam... Ningea, ploua, venea din nou soarele. Se făcea primăvară, apoi mergeam în concediu, vara. Ningea, venise încălzirea globală. Cred că între timp mă trezisem, venise pandemia, statisticile dintre cele mai pesimeste, războiul cu Ucraina, de la granițele României, și tu tot nu ai apărut... Strigătele Israelului le-am auzit, toate războaiele și pandemia s-au înfășurat în carnea mea, trecuseră ani și ani, șaisprezece, de când tu plecaseși, și eu tot nu realizam, ce de fapt era, singură, într-o scurtă gară. Drept pe peron. Pandemia s-a sfârșit, divorțurile și căsătoriile s-au tot derulat, am văzut zeci de cupluri divorțând între timp și recăsătorindu-se... după trei ani. Până când am văzut o pisică mare, albă și leneșă, care a speriat puțin un soldat. Cred că atunci, abia, m-am trezit. Căutam un baston, căci fusesem oarbă, să mă ghideze înspre ieșire, cineva. Nu mă ghidezi... Nu mă ajuți, tu... Întrebam, parcă la întâmplare, pe oarecineva. (Părăsisem, foarte liniștită și sigură, gara.)
042
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
276
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Moment de proză....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/proza/14179595/moment-de-proza

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stanica-ilie-viorelSV
aici se strânge așteptarea
textul ar putea un fragment dintr-o proză,
în context ar putea fi o filă de jurnal sau chiar o scrisoare
care s-a întors la expeditor cu mențiunea
"destinatarul nu a coborât în gară, mersul trenurilor s-a prescris"

zic că e cam poem

într-un final (fericit aș spune) personajul principal a rămas cu poștașul

să știi că mi-a plăcut
pare încurcat pe la granițele alea, dar merge

spor!
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Mulțumesc, Stănică, textul este foarte mulțumitor, pentru opinie. De mult, nu mai scrisesem proză foarte scurtă... E un fel de aspirație.
0
@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
Este mai mult decât o proză scurtă, este una lirică în care o scriitoare adevărată se joacă cu proriile sentimente într-un tablou care ne reamintește fiecărui cititor de sentimentele inocente ale dragostei neîmplinite...
Cu bucuria lecturii!
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
Da, greșisem când i-am zis lui Tego că este proză foarte scurtă. Eu mai scriu și romane, când am timp, așa că ce e mai sus e foarte scurt, pentru cum scriu eu. Din câte știu la proza foarte scurtă sunt câteva fraze, mi se pare că se numără și cuvintele... Proza așa e, mai descoperindă, dar se acoperă cu o pânzuță de in. Toți scriitorii sunt pânza de in a propriei sensibilități și a inului.

Numai bine!
0