Fără Spa, fără munți, numai alb
În epoca ”MaS”, în defectele mele s-a făcut liniște Este o lacrimă care pâlpâie și care îmi curăță în liniște gândirea de-a lungul, de-a latul Mi-e un fel de felie de pâine, în care am pus puțină
IEIulia ElizeLungimi
Te recită un poet transparent cum sunt lacrimile în lumina de lună, Luna e mare, rotundă și poate tot, Pe când întunericul este scurt, are cămașa și gâturile mai scurte decât o
IEIulia ElizeLuminițe multiple
În inima mea, sunt luminițe multiple Ești TU multiplicat, în zeci de chipuri în care am stat și-am zăcut Fără să le ating, decât arar Fără să te deranjez prea mult, sper că nu te-am deranjat
IEIulia ElizeKarmmany-Karma, Emilia
Am vrut să scriu o poezie, parcă, special pentru tine... Dacă te-ai îmbogățit (sau dacă ai sărăcit între timp), să nu te superi că mai scriu despre săraci, Ești undeva departe, Vapoarele au
IEIulia ElizeCântec vechi...
Eram, pe atunci, foarte tânără iar cămila îmi părea uriașă ca muntele ierburi verzi, sănătoase, și pomii vor da rod foarte bun (mai târziu…) pe afară, toată iarna mea se uscase și era de cu visul
IEIulia ElizeLumea zânelor albe și a zmeilor cu armură pe asprul piept...
În mâini, țin o lacrimă și mă uit la ea Acum o săptămână am gustat-o, semăna cu aceasta. Toate îmi sunt bune, însă, mai ieri a nins... Pe lângă casa mea, a trecut un fel de caleașcă, făcută din
IEIulia ElizeBaladă pentru verișoara mea foarte singură și Skepsisul verii
Mai încolo va începe un fel de apartenență la banca ghinioanelor, care ne va atinge pe epidermă, ușor, cu încetinitorul ce frumoasă ți-e pielea ca laptele este un copil, mi se pare Ionuț, el
IEIulia ElizeUrșii...
Îmi pare că lumea mea e limpede ca o gară făcută de apă Un fel de labirint subpământean Cu oasele urșilor care au trecut din mână în mână Până la suprafață. De ce m-ați lăsat aici? Spune glasul
IEIulia ElizeMergând, către apă...
Sunt posacă, dau de tineri Care-mbracă straie albe Nu mi-e-n vene Sfânta Vineri Nici în oase nu am nalbe Vrăjitoare nu mi-s, soi Nici femeie de trifoi Căci iubirea mă-mpresoară Cu-ale ei
IEIulia ElizeMarama
Cum te numești când îmi atingi mâna Cu mâinile, de la vremea cireșelor și a caiselor coapte Vei începe să mă cauți Abia ști despre mine două cuvinte Dar mâinile îți miros a parfum și a mâinile
IEIulia ElizeCăutarea Marianelor, stai sub apă, dar va veni din nou primăvara
Eu numai mă desprind de tine, ca să îmi fac loc din nou Ca și cum m-aș așeza într-o lumânare Sunt ceară Cine ești tu care îmi pui inima într-o candelă Ziceam că ai de ales Sau nu ai Acțiunea
IEIulia ElizeCetatea
În cetate este frig, s-au coborât podurile Și oamenii pe cai au raze și nori la pântec, ca de aprilie Războiului lui Marte Am scăpat. Ce faci? Ce cauți la intrarea în cetate și pe cine? Ce
IEIulia ElizeMetanoia
De departe, sunt trenuri care mă cheamă Cerebralizez spaima primei trepte, ce faci Iris, stai Unde ești, chiar vrei să urmăm aceeași rută, și mâine Nu vezi că din sângele meu pleacă ghene și rute
IEIulia ElizeFemeia paserilor
Sunt prostuță după tine, ca păsările nopții care ating dimineața Pe-o pană, și-o rup din sine, vezi cuibul acela făcut de pasărea De astă seară, din sine, Din ea, E un cuib de pene în care se
IEIulia ElizeBatasarama
La fereastră au început să dea lalelele, Safora (saphora) și metasafora. Tu știi că preferatele mele poartă, în cupă, culoarea roz apoi Roșu, ca sângele așteptărilor. În sân și în sânge este
IEIulia ElizeOriunde merg...
Mersesem mai departe de tine, Trăgându-mi ia peste față, în sat. Nu ți-am zis niciodată dar satele nu înseamnă nimic pentru mine Sunt numai o temă de lectură, pentru că sunt orășancă. Dar
IEIulia ElizeMatematici și echilateralisme 400
Cifra 10 este binară și totul aparține, cu adevărat, ei Succesul, Continuitatea succeselor care se contorizează În continuitate sau în dezamăgiri punctuale, Planurile oamenilor se referă, și la
IEIulia ElizeZiua cea mereu nouă...
Erai o formă ca pe lut argintul Te lumina pe trup, încalte drag... Ploaua mereu în gândul meu de fag Ori se-neca, în sine, labiritul. Îmi ești sălbăticuță, dar și-un mag În mine stă copacul,
IEIulia ElizePentru el, basme de dimineață...
De mică, credeam în cursivitatea poveștilor Nu te mai iubesc, Nu te mai iubesc, pentru el, sunt basme de dimineață... Punem, în mod sincer, un picior pe prima treaptă ”În zori, se deschid
IEIulia ElizeBalada albinelor...
Sunt o umbră care se lungește inutil înspre zumzete E un fel de noimă să nu faci nimic, energia curge în lume Și pătrunde patriarhatul absolut Despre care spuneau X sau Y, acum 1000 de
IEIulia ElizeScăpătatele-Scăpătatelor
Cu ochi albaștri, scurși pe o batistă Mă doare că mă vezi, prin lume, tristă Prin București, sunt ploi pe la metrouri Din Cluj, de leagă, cred, două depouri Când viața mă atinge pe furou Cu
IEIulia ElizeInimaginabila piesă de zarzări...
În fiecare noapte când tu adormi îți voi fi cântecul Voi fi porumbelul care nu te lasă în somn, ci te uită, Lângă cana de apă, Unde ești tu, un alt porumbel Poate, păsările nu sunt date să stea
IEIulia ElizeIeșirea lui Lot...
Îmi pare că la capătul liniei de cale ferată mă așteaptă un colet Este mic, scump, o cutie de bijuterie În care este un inel, Așa că mă zbat să călătoresc, fiecare femeie înnebunește când
IEIulia ElizeTrenuri de noapte...
Este 1 și 13 minute, trenurile merg din carnea mea în stații adormite, și apoi stații asurzite de trecători numai tu nu ești pe nicăieri dimineți și cafea mirositoare a boabe coapte (parcă)
IEIulia Elize