Poezie
Marama
...să-ți cadă, femeie, marama...
1 min lectură·
Mediu
Cum te numești când îmi atingi mâna
Cu mâinile, de la vremea cireșelor și a caiselor coapte
Vei începe să mă cauți
Abia ști despre mine două cuvinte
Dar mâinile îți miros a parfum și a mâinile mele
Spune-mi dacă mă iubești, în rebeliunea acestei primăveri nefaste
Și rele
Eu sunt binele tău, spune-mi eu sunt binele tău
Dacă regretul te va transforma într-o corabie
Vei pleca și tu, dacă tristețea anilor
Te va transforma
Într-o barcă
Iar eu voi rămâne jos, înapoie, în picioarele goale
Cu tălpile frământate de vânt, învinețite, dar cea mai derutată femeie
Și frumoasă...
Cuvintele sunt stupii în care te-am așezat.
021.079
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Marama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14189132/maramaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEMulțumesc pentru impresii, Maria. Sărbători liniștite îți doresc, este un poem scurt, așa mi-a ieșit, data aceasta. Eu ca scriitoare de vers amplu, încerc o relaxare în scris, cred din tot sufletul că și poemele scurte au sens, e ca un fel de întoarcere la originea simplă a scrisului.
0
îmi place starea molipsitoare,
”Dar mâinile îți miros a parfum și a mâinile mele” -
”Dacă regretul te va transforma într-o corabie”