Batasarama

ai un poem frumos si coerent aici, condus bine de șa început la final. aș elimina punctele de suspensie, mi se pare o tehnică stangace, de începător. atenție la graniți, corect granițe și de asemenea ar suna mai bine fara inversiune aici - Prin casa mea trece acum parcă un tren.
altfel poem bun, cu emoție.

Mulțumesc, e un poem imaginar, nu bate, însă, cu realitatea. E un fel de obsesie la mine: un personaj, de fapt două: Emilian Păun, despre care am scris o serie de 3 cărți legate și Lucian Andreescu. Mă mai joc și îi pun (Personajele, pe cei doi) prin poezii... Poate prin altă viață l-am cunoscut pe acest Emilian, nu îmi dau seama... În loc să mă enervez, poate, pe realitate, când sunt mai posacă mă joc cu personajele.

Punctele de suspensie le las, e o chestie de tipic, știu că tu de exemplu nu prea le pui. Aceasta ține de particularitățile scrisului (vezi că și de pildă încep cu literă mare versurile, spre deosebire de tine, de mulți, care pun literă mică la început de vers...). Mulțumesc pentru lectură și apreciere, contează foarte mult acest comentariu, al tău, pentru că te știu a fi un profesionist...

Mai treci! :)

să aflu ce e cu
Hanayama și Batasarama, poate cu altă ocazie (mă știu ca fiind curios...)
dar acum am vrut să las semn că mi-a plăcut
coerent, plin până la împlinire
frumos!

de acord observațiile lui Leo

preferam să nu explici ce te-a inspirat să scrii poemul

Stănică, lasă poemul în pace că e bine, la punctele de suspensie se termină o idee, așa că nu am cum să scot, arată un fel de ”meditațion”. Cumva trebuie să întrerup ideea acolo, ritmul.


În rest, mă bucur că am scris acest poem, e epic, dacă mă refer la Emilian, în rest, sper să mă îndrăgostec, pentru că de la iubirile foarte vechi... numai ghilemele, dacă zici că e bine că mă inspir din mine însămi, poate toți suntem nebuni că iubim. Sper să mi se mai întâmple,

Sunt supărată că mereu vedeți hibele, dar încearcă să scrii Stănică un poem mare, să vezi câte chestiuni trebuie rezolvate, ca aspect poetic și ca aranjare, scrie Stănică poeme mari și nu mai cârcoti.

Mă întreb cum de dai sfaturi, punctual, dacă tu nu ai experiență cum Leo. Ci scrii numai scurt, poezii scurte. Aș prefera să vii cu observații de-ale tale, dar pe text și cu patent Stănică. Altfel, nu accept... La poeziile mari oricum e mai greu, unde e textul mai lat.

Graniți - așa zicea bunicul, e un fel de regionalism și cuvânt foarte vechi.

ce sfat ți-am oferit, să-mi explici dacă ai mai văzut vreo replică mai stupidă decât ce ai scris mai sus

asta e o expresie în engleză pe care o învățai azi. cumva un fel de a spune că mie nu îmi dă mie lecții. e dreptul tău să accepți sau nu părerile altora, dar mi se pare incorect ca primești doar laudele fara sa primești și critica. ba mai mult, te eschivezi, aduci explicații, etc. tu nu accepți sub nici o forma ca greșești, chiar daca aici, pe text, sunt doar lucruri minore. dar vad ca te inflamezi usor și acest lucru poate nu e cel mai bun pt un dialog. nu ești sub nici o formă singurul avatar al adevarului, pune-ți problema ca gresesti si e normal sa accepti asta. ca altii sa te poata accepta imperfecta, pentru ca perfecțiunea nu intereseaza pe nimeni. și bunicul spunea graniți, bunica spunea garniți, dar asta nu înseamna ca e corect, plus că nu exista context. pe de altă parte am văzut cum l-ai repezit pe stanică, nu e iarăși corect. nu e stanică vreun guru, nici eu nu sunt, dar părerile sunt păreri. unele contează. nu am vazut să ții cont de vreun comentariu, o critica, a nimănui. asta spune că nu ești deschisă la dialog și nici să accepți că suntem toți imperfecți, dar asta ne face frumoși. mai lasa și de la tine, că nu e pe bani.

De obicei nu îmi modific poeziile, esențial, Leo. Le las după prima impresie, în modulele unde nu consider. Anume acolo unde eu consider că sunt îndreptățită. Îmi aduc aminte de la tine de prin pagini că și tu accepți sfaturi mai greu, adică spui că tu ești stăpânul la tine prin poezii și așadar poți înțelege, așa că poate și eu sunt îndreptățită când îmi aleg o licență poetică și mă poți pricepe.

Poate, dacă eu știu mai bine, la publicare o să îl las poate așa... În caz că apare în vreo carte, o să pun un semn de ”licență poetică”. Mie îmi place versul respectiv, cred că dacă îl modific îi stric din farmec...

Jur că dacă modific, poemul își pierde din parfum. În rest, vă mulțumesc pentru păreri. Licența poetică este pentru bunicul, i-ar fi plăcut că am folosit-
o...

Stănică, ”mă abțin” sau cum să zic, dar ”preferam”, nu-i nimic. Comentariul acela a fost generat de nesiguranța ta parcă foarte punctuală. Curiozitatea ta mă împinge câteodată și pe mine să mă comport nenecesar. Micile aluzii lăsate... Dacă este ceva de spus, prefer onest și fără echivoc.