poveste pierdută pe străzi

Din păcate, suferința proprie nu se poate transfera altcuiva, probabil doar prin prisma unei iluzii. Este redat cu fidelitate tragismul omului în imposibilitatea de a-și coordona acțiunile într-un mediu neprielnic și manipulant. Nu există imagini în plus, toate își au rolul bine stabilit, este un poem aerisit, atât cât trebuie.

aici observ urma destinului, versurile descriu aceasta \"poveste pierduta pe strazi\" a fiecaruia dintre noi. cu drag, bia

Bia, uneori incercam sa intimidam destinul, sa-l minimalizam
sau sa-l seducem… dar alergam mereu in urma lui.
multumesc de lectura!

cu drag anana

da Iulia, suferinta nu se poate imprumuta, tine de destin sau
poate doar de noi… ea se poarta pe dinauntru, uneori insa
spunandu-i pe nume, o mai indepartam cativa pasi:)
m-a bucurat trecerea ta, multumesc!

Ne dezlipim suferința din noi în încercarea de a o înapoia destinului travestit în “cerșetor orb”.Păstrăm ca un totem și talisman norocul, pe care îl înrămăm deasupra patului, pentru a nu ne părăsi niciodată și alergăm pe străzi pentru a prinde visul drag, evadat din minte.

nu de suferinta ne temem noi Razvan... dar norocul prezis
la colt de strada si „inramat”, poate fi iluzie, iar realitatea,
un vis cu sanse de supravietuire...
interpretarea ta imi demonstreaza ca toate suferintele au
ceva in comun :)

multumesc de cuvinte!
anana