Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Încă cerul e sub noi

iubire cosmică

1 min lectură·
Mediu
dă-mi mânuța Cristina uite ceru-i sub noi
lângă amfora gleznelor tale se-adună
nisipoase făpturi
și apun spre cărunt
arcuindu-se în moarte
spre genunchiu-ți vioară
uite Cristina prin palme ți-au trecut ozn-uri
și cavalerii teutoni pe cai de nisip
spre piramida inimii tale
unde s-a îngropat
tăcută
dragostea noastră
doar în raza sângelui tău valsează încă
tandrețea
și arcul tandreții mai departe spre norii fractali
fulguiește în lumină
umărul meu
dă-mi mânuța Cristina încă ceru-i sub noi
răsăritul viscolește durerea
sunt mult prea sus să te sărut
dar aș renaște de plumb
și luna feței tale aș pleca-o dimineții eterne.
032940
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
99
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “Încă cerul e sub noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/229634/inca-cerul-e-sub-noi

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Am alergat pe scara ta poetica. Iata ca toate se leaga de 17. Sunt al 17-lea vizitator. Inca zburam (\"cerul e sub noi\") este a 17 treapta. Ca sa fie perfect rotund, ar mai fi sa fim si-n data de 17... Sa nu fiu nedrept cu celelalte trepte, iti spun doar atat: scrii mult mai bine decat o arata semnele comentariilor de pana acum. Crede-ma. Vor veni mai multe. M-as fi oprit la \"treapta levantina\" si mi-as fi intrebat geamana: cum de-am trecut pe langa gemenii Romolus si Remus atat de nepasatoare? Care geamana? De cand scrii, nu se poate sa nu fi stat de vorba cu ea?
\"...doar în raza sângelui tău valsează încă
tandrețea
.................
fulguiește în lumină
umărul meu...\"
0
@florin-caragiuFCflorin caragiu
Remarc o deosebită aplecare spre plasticizarea unor stări, percepții și mișcări sufletești prin asocieri: amfora gleznelor, piramida inimii, nisipoase făpturi, genunchiul vioară, arcul tandreții, raza sângelui, norii fractali, luna feței. Mi-au plcăut în mod deosebit: \"uite ceru-i sub noi/ lângă amfora gleznelor tale se-adună/ nisipoase făpturi\", îmi amintește de acea imagine a cerului ca \"așternut al picioarelor lui Dumnezeu\", sau loc de odihnă și întărire al picioarelor (actelor, gesturilor, faptelor) iubirii. Mi-au mai plăcut: \"piramida inimii tale/ unde s-a îngropat/ tăcută/ dragostea noastră\", \"doar în raza sângelui tău valsează încă/ tandrețea\", \"răsăritul viscolește durerea\", \"sunt mult prea sus să te sărut
... și luna feței tale aș pleca-o dimineții eterne\". Chemarea de a prinde mâna oglindește o dăruire de sine spre ocrotire, o stare încă nefărâmițată, netransformată în nisip, în care conștiința abisului este pătrunsă de transparența luminii Zilei neînserate ce va să vină.

0
@iulia-elizeIEIulia Elize
Ioan-Mircea Popovici, nu contează numărul treptelor atâta timp cât ajugi mai sus. eu încă mai am trepte destule de urcat. răsăritul se privește cel mai bine din vârful unui munte. speranța moare la sfârșit. și totuși poate simbolurile numerice repetitive nu sunt întâmplătoare, atâta timp cât sunt constructive subiectului care le percepe.

teotim (Florin Caragiu) - poate dincolo de metaforă și de intenția de a induce anumite stări poetice este și visul ca o dimensiune a sublimului. Mulțumesc mult pentru aprecieri, m-ați onorat.
0