Retorica înțelepciunii cosmice

despr ecum se poate păși spre înțelepțire, din nimic în nimic întorcându-ne, din întuneric în lumină și iar în neant, despre frământarea lăuntrică fără a uita balansul între macro-cosmos și micro-cosmos, despre om-zeu-Dumnezeu și rostul acestor triade ce se desfășoară în noi. fiindcă eu consider că este cel mai reușit text al tău până acum, las și altori cititori spre lectură. firește, sunt retușuri posibile, dar esențial este că aici, prin poezia asta, ai făcut un arc în afara registrului pe care ai mers o vreme (din punctul meu de vedere). succes mai departe.

Ela

mulțumesc mult pentru apreciere. e puțin curios, o steluță pentru un poem despre toate stelele universului. steluță care mă face să cred că merită să scriu în continuare.

De acord si eu cu \"perspectiva poetica\" a Elei. Dintre cele \"cateva retusuri posibile\" pe care ea le mentioneaza cu obisnuita-i delicatete :-) as enumera cateva pe care eu le consider importante pentru supravietuirea acestui poem:
1/ Genul astropoezie este bine reprezentat pe site de creatia lui Dan Mitrut (Magul). O lectura consistenta a textelor acestuia ti-ar prinde bine, Iulia draga.
2/ \"a vedea instantaneu\" este o constructie care introduce cateva notiuni abstracte pe care eu, nu stiu de ce, sunt convins ca nu ai dorit sa le introduci, a fost pur si simplu un \"mod de a spune ceva dar altfel\". De aceea zic din nou ca in acest domeniu, al \"astrotextelor\" este nevoie de o mai buna stapanire a instrumentelor hai sa le numesc \"tehnice\"...
3/ \"bebelusi cosmici in timpul cheag de mii de milenii\"... din nou o exprimare care face trimiteri precise la timpul astral, dar din pacate o da din nou \"in bara\"... \"bebelusii cosmici\" de care vorbesti au miliarde de ani, deci poate \"milioane de milenii\"...
In concluzie, te rog sa te documentezi mai bine pe viitor, iar daca te intereseaza domeniul astropoeziei, ia legatura cu Magul. Din cate il cunosc, este un adevarat dascal.
Andu.

mulțumesc, Andu. îl voi citi pe Dan Mitruț, așa cum mi-ați sugerat. observația dvs. cu privire la stelele care trăiesc nu mii de milenii ci milioane de milenii este parțial justă, pentru că și milionul de ani poate fi privit ca fiind echivalentul a 1000 de mii de ani. In plus, dacă aș fi vrut să scriu o poezie pur tehnică, și nu una cu miez pur filosofic, probabil că aș fi ales alternativa sugerata de dvs și nu mi-aș mai fi asumat libertatea de a privi timpul ca un cheag (element care sugerează însăși ideea de mulțime, amalgam) de mii de milenii. pe viitor însă voi încerca să nu mai cad în capcana erorilor tehnice, care cer o anumita strictețe, deși rămân la părerea mea că nu e necesar ca poezia, așa cum este ea acum, să sufere nicio modificare. Vă mulțumesc încă o dată pentru lectură, observații și, mai ales, sugestie.

Poezia aceasta mi se pare a semana atat de mult cu multe altele, la fel cu ea...
Trimiterea la \"regnul\" cosmic intr-o intersectare scolasta cu organicul, e de laudat... dar cosmetica acestei intentii este atat de zgronturoasa... daca ar fi fost doar o copilarie as fi cautat prezenta candorii care nici pe departe, nu este de aflat pe aici...

...cosmica pentru simplitate, efemer si fragilitate.Placut mult,ecce homo: acest zoozeu universal care ne induioseaza de ne vine sa-l luam la bataie...Felicitari Iulia!:)

Foarte fromos poemul, Iulia! Remarc o schimbare profunda a tonului fata de cel cu care ma imprietenisem eu, dar si pastrarea aceleiasi ingenuitati si precizii formidabile in potrivirirea cuvintelor. Sa nu te lasi niciodata de scris!
cu bucuria regasirii,