Lirica sfârșitului cosmic

Ființarea e umbra Sferei Părinte sub torțele surogat ale stelelor care o cuprind ca niște oglinzi palide ea se întinde astfel visătoare înghițind spațialitatea. și dacă universul are un sfârșit dacă Sfera Părinte se va transforma într-o pată de vid dacă va dori odată să adoarmă într-un punct final fără existența materială și dacă bebelușii stelari își vor curma zborul lor pe căi stelate și se vor opri din catifelata rotire punând sfârșit spectacolului lor material și setei lor gravitaționale atunci poate toata poezia luminii se va dezintegra în suflet Epsilon Indi va fi alma Ursele vor fi alma și toate stelele nenumite vor fi alma tot suflul micronic al făpturilor ce viețuiesc acum în Univers vor fi fost alma pisicuța mea și puișorii ei de câteva zile vor fi devenit parte din Alma și vidul imaterial va fi fost o juxtapunere ireală de poezie a simțirii și poate existența lui Alma s-ar cuprinde atunci prin nonexistența ei materială Giganticul suflet își va regăsi doar atunci liniștea visată de oglinda ei ființială.