Jurnal
Poem desuet
sub luna ce era chiar ieri să se usuce
1 min lectură·
Mediu
în lacrimă e lăcrămioara ce-i lovită iar de cei ce ard ogorul
cu lăcrămioară scris-am ziua ceea
pe cer plângea de-a pomina, de-aceea
e un război, un fel de pace cu un sceptru
un fel de păzitor ce prins-a-n mâna goală un colț de sabie de oțel
un rege urlă sus
și cerul e înfășurat în mov de furie pe la apus
se strâng strigoi să strângă furia de blândă libelulă care trece
unde nu curge apa/nu mai curge
de ce nu curge apa? nu a curs atunci? de ce? de ce ați lovit apa
să moară apa sub căluți în sânge?
de ce s-a înnegrit ochiul de sus în teamă grea de sânge? de ce? de ce?
de ce să moară apa sub un pas nebun?
atâta spun și mor cu cerul meu deasupra
o floare sub copită de călcâi
ce nu mai știe râsul plânsul veselia
și scrie prost prostită de vătrai de om ce vrea să ardă
grâul
și nu ține seama
de
urma scrisă a celui ce doar pe sus se umblă
și s-a umblat
el
cuvântarul ultim, întâiul cuvântar și căruia
o clipă i-a fost
frică
de-aceea
012.644
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Poem desuet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/jurnal/14095196/poem-desuetComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
*Pathetical poem
In tears is the lily-of-the-valley which is lacerated by those who are burning the mould
with a lily I have written the day, that day
the sky was such a weeper, for that reason
is a kind of war and a kind of peace with a scepter
a kind of goodness keeper that took in his bare hands a blade of a steel sword
a king is crying out up-heaven
and the sky is enfolded in mourning violet with anger at the sunset
zombies are gathering together gather the fury of the meek, gentle dragonfly that passes
where the water doesn’t flow/where is flowing no more
why is that the water doesn’t flow? didn’t flow back then? why? why you hit
the water that the water were to die with little horses who still hurt?
why did the up-above-eye has blackened with heavy fear of wounds? why? why?
why was the water to die under the crazy step?
I say only those and I die under my clear sky above
a simple flower under a hoofed heel
a flower that doesn’t know the laughter, the crying, the joy
and writes fooled by the fool with poker that wants to wipe out
the harvest and doesn’t take into any account of
the written trail of that-only who only up above walks
and walked
him
the final speaker, the first speaker of them all
to whom
a moment the fear came
that speaker who for a moment feared most
Him
(and that is why)