Adio

adio sânul mamei mele aforism sculptat în scorțișoară am crescut mai mare decât genunchiul zambilei care împunge primăvara asta pământul adio piciorul tatălui meu de care mă agățam să nu amețesc când priveam cerul și mai ales bunică adio m-ai tors tu buni din fir de lână moale și uite că lui îi e cald când îmi atinge gândurile subțiri în ghergheful degetelor sale ție bătrâna mea bună ți s-au plecat toate firele albe ale lunii și ai albit și tu acum plec sunt singura care încondeiază spre doi frunzele templului meu sub care mă voi ascunde împreună cu el și buni uite răsăritul din mine plecându-și săgețile tinere să le mângâi pentru ultima dată.