Irinel Georgescu

Și gânditor, și fost sătean, de douăzeci și trei de ani militar, și poet în timp liber, și mercenar în Legiunea Străină, și negru, și galben, și francez, și englez, și arab, și cu Wagner de mă

În șir, ceasuri albe-ntregi ochii vegheară în noaptea Joii Mari, pe burți orice gheară până la patru jumate spre zori, primăvara castrării nu dorm mai deloc femelele suferinde, nu pot ațipi nici

Pocnește în soba metalică seara de joi, o fi mică, o fi mare, n-am ieșit pe-afar' spre întunericul încă înfierbântat n-am cum s-o văd, o să aud poate nu patru, douăsprezece evanghelii din

Mi-am dat sângele-n palmă ca să mai înțeleg ce? Nimic, în fond, ruperea, eruperea ta din felul de-a fi, îți aduceam clorura de calciu, atunci când fața ta mâniată începea brusc să pălească, devenea

Îmi beau pe-o bancă dintr-o intersecție din Torre del Mar, puțin nervos c-am fost concediat, fără niciun ban luat, cu sorbituri neobservate de nimeni cafeaua CeaiCoffski Coffee and Tea,

My lady Ki, de la eros dintr-o bucată, pe pagina principală din viața noastră-aproape de verighete am vrut atunci să mă treci direct pe mine la erată Nu-mi amintesc dacă mi-am mai lăsat la tine ceva

Eu sunt femeia poetului alungat, da, eu, Marta sunt soția celui exilat din cetate, în mine scrisu-i ca de bărbat, am pieptul cu sfârcuri mari, scriu cu lapte Vreau diseară lumină, n-o pot ajunge, am

de fericire și creativitate, de lumină în inimi s-avem parte, domnul sub noi e-acum, domn scris de cei ce-l așteptăm cu literă mică, pe-ascuns, mâine, la noapte el va ieși din tiparele pământului

Am închis ochii, lumea luând sfârșit pentru mine. Era într-o iarnă geroasă. Îmi reziliasem contractul cu viața în ultimul an de facultate. Voiam să mă duc oriunde în Nord, cât mai în Nord, să ies

Exist cam tare înapoi, n-am văzut, nu cunosc, nu vă dau ce vreți, lăsați-mă în pace, nu v-am făcut nimic, să-i dați și ei dreptul, are de spus ceva, e sora moartă-a mea, a plecat și-i o

Enervată pe năravurile mele ireale, că-i trăgeam în buci uneia ce-mi spusese că n-aveam deloc talent de poet, ci de macho virtual, aflaseși exadorata mea-n versuri, lady Mi, că eu aș suferi

Spre cabana Susai ducea telescaunul Clăbucet erau brazi și puieții lor — piticii tăi dragi, am făcut dragoste printre ei și pe fragi, am ejaculat după ce-ai avut un orgasm, ne-am ridicat s-o

Suflete al meu, încotro vezi, te înnobilează voința să mergi, să cutreieri, dar trupul te ține mereu legat, cu organele scheletul, mușchii, pielea, în frumuseți trecătoare, relații cu prietenii,

Aceste lumini din noi, iubito, cât suntem vii, s-au sărutat în ochi, cu lacrimile tale boabe calde abia după ce s-au auzit mai întâi la telefon douăzeci și patru de zile-n primăvară, ceasuri întregi,

reîndrăgostit tot plebeu de mult stau în altă jumătate de mult m-am oprit să mă înalț de mult îmi zidesc viața ca un sculptor ori ca rândunica într-un colț uitat uman așa de

lumina soarelui cade azi razant pe bucuriile simple garduri acolo unde hazul se unește cu drama și stresul, neajunsurile vieții de la oraș sunt mai mari acum decât neajunsurile vieții de la țară

Versuri albe,-n părți de os, opace aș vrea să mă lăsați rotund să scriu, de parcă altfel n-am eu ce face decât să dau poemului burghiu Să-i pilesc lungii canini, pe margini, să-i înșirui,

Desenez pe valuri cu brațe sfârșite doi-trei cactuși blazați Apa-i bună de-not, un botez cu haine merită și Geta Ovidiu și-a lăsat șorțul puțin mai jos, în poză-a ieșit fundul Lucian

Pe Nikita am văzut-o odată în 69 71 prin București avea niște brațe bro niște corzi vocale de ChatGBT fuma electronică mov ca o șerpoaică dacă începea să recite celor de-alături o dădea

Mă dor Madaura, Cordoba, Alicante, Toledo, Malaga, Granada, chiar Torrox toată coasta cu paza-n Mediterana, dimineața se-nsângerează văzduhul, pe faleză-s bălți de sânge lângă far, valurile răscolesc

Poate nici nu sunt de pe aici, mă prezint, pajul cu pălărie Toad, un Crypto mobil pentru prințesa mea logodnica Peach a lui Bowser, am venit din regatul ciupercilor de atunci, dintr-o geroasă