- Bonul fiscal: amintirea că, la un moment dat, ai avut mai mulți bani!
- În România, discuțiile despre autostrăzi sunt mai lungi decât autostrăzile!
- Atunci când mor, neuronii trec în
Trăim ca organisme saprofite
în amintiri, tăcutele chermeze...
Cerșim un soare veșnic să ne-așeze
imagini răsfirate prin orbite!
Ce va urma?... Nu știm ce-o să urmeze!
Din gânduri ce răsar pe
Apoftegma unui zootehnician: poți scoate omul din oaie, dar nu poți scoate oaia din om!
Apoftegma unui politician: există creștere economică, doar că se află într-o continuă
Apoftegma unui geometru: cam multă obtuzitate pe cap pătrat de locuitor!
Apoftegma unui culturist: degeaba ești inteligent dacă n-ai spate...
Apoftegma unui om de afaceri: cine nu are liniște
- Dacă simți că până și peisajul te fură... atunci cu siguranță te afli în România!
- Comercianții sunt și ei un fel de teroriști. Nu o singură dată ne-au amenințat cu prețuri bombă!
-
- Spune-mi cine ești ca să-ți spun cine ai vrea să fii.
- Black Friday: doliu pentru bunul-simț.
- Progresiștii sunt deschizători de progres. Conservatorii, de conserve!
- Oamenii
- Deviza fizicianului român: emerge și așa.
- Scena noastră politică e plină de figuranți.
- Diplomație: șantaj expus în termeni civilizați.
- Nimeni nu are cuvinte; toată lumea le
Tabloul IV
Hanul lui Brumar: o construcție discretă, cu două etaje, având o curte interioară pe care o îmbrățișa cu laturile sale. Grigore Cavalcan îl închiriase integral pentru un dineu cu ocazia
Eu nu mă tem, doar sunt spiritual,
c-ai vrea să mă îngropi, și-o spui pe față.
Dar sentimentul nu e mutual -
eu sunt mai crud... că te-aș lăsa în viață.
- Termenele-limită ne fac capul calendar.
- Cel ce merge din greșeală în greșeală nu poate fi acuzat de inconsecvență.
- Când totul ți se pare un afront, întreaga-ți viață se transformă-n
Scenă unică
O încăpere dintr-un local oarecare. Pereții erau sufocați de postere și tablouri ultramoderne. Toate mesele ocupate, toți spectatorii la locul lor. Barmanii și ospătarii se bucurau de
Eu sunt un zombi pentru voi,
mergând încet ca-ntr-un convoi.
Din cercul vostru-aș vrea să scap,
Că nici în lift nu mai încap.
Și dorm adânc la o cafea,
Și dorm adânc și când
Mai bine să te predai acum și să mai dormi liniștit un secol,
mai bine să îi lași pe alții să îngroape securea războiului la tine în curte,
și apoi să extragă toate cele câte le-ai dat de
În curând o să ajungem să facem toate lucrurile
la care nu ne-am priceput niciodată.
Și o să fim cei mai buni.
Și o să ne luptăm unii cu alții
cu zâmbetul pe buze și fără să cruțăm măcar un fir
- Nu deranjați nebunii degeaba, dacă tot știți că nu mai pot fi deranjați.
- Cei care fac valuri vor fi primii aruncați peste bord.
- „Imigranții ne iau pâinea de la gură? Măcar ne rămâne
„Nu mai avem timp. Acesta este paradoxul: suntem atât de ocupați, încât ne-am descotorosit de tot ceea ce ne umplea timpul într-un mod semnificativ, iar ceea ce am pus în loc nu ne va mai oferi
- Am cunoscut o persoană care era atât de ancorată în realitate încât devenise în mod inevitabil o epavă.
- Omul are nevoie de timp doar ca să-și dea seama de ce nu are nevoie.
- Inovație
Ce-ar fi dacă logica instantaneului sau simultaneitatea planurilor și viteza de circulație a informației, alături de ritmul tot mai alert al schimbării (politice, economice, sociale etc.) - care dau
- Bine ați venit în Era Vitezei! Atenție, viteza ucide!
- Este adevărat că timpul separă valorile de neghină, dar ce ne facem când timpul nu mai are timp?
- Rugăciune pascaliană: Tatăl
- Se spune că realitatea te călește atunci când te pălește. Ce nu se spune este că de fiecare dată te păcălește.
- Pur și simplu nu poate exista profunzime fără suprafață. Este la fel de
- Nu mai e foarte mult până când vom ajunge să trăim într-o lume în care „a săpa groapa altuia” va reprezenta o dovadă de altruism.
- Oamenii flexibili pot trece foarte ușor de la o extremă la
Ce este libertatea? Aceasta poate trece cu lejeritate drept una dintre cele mai grele întrebări pe care și le poate adresa un „muritor de rând”. O condiție sine qua non a definirii libertății o
Atunci când ne angajăm în abordarea unui subiect delicat precum „uitarea”, pentru a arăta transformările profunde prin care această funcție a aparatului cognitiv uman trece în plină societate
Încă o dată sunt eu și sper...
În spitalul acesta de sănătoși îmi fac veacul
și tremur la auzul fiecărei lacrimi
pe care moartea o varsă în surdină.
Niciodată n-am să mai pot păși pe buzele de
IP