Poezie
Spitalul de sănătoși
2 min lectură·
Mediu
Încă o dată sunt eu și sper...
În spitalul acesta de sănătoși îmi fac veacul
și tremur la auzul fiecărei lacrimi
pe care moartea o varsă în surdină.
Niciodată n-am să mai pot păși pe buzele de asfalt ale vieții,
niciodată n-am să mai culeg din nori razele ce cresc ca niște spice de grâu
pe spinarea cenușie a Dumnezeului pierdut în peisaj,
niciodată n-am să mai fac toate aceste lucruri și multe altele…
la fel!
Încă o dată sunt eu și cred
că-n spatele fiecărei întâmplări există un motiv pentru a nu privi mai departe,
sau mai aproape de tot ceea ce se întrupează în liniște
pe la colțuri de stradă, prin paturi de amanți ajunși la vârsta rațiunii,
prin pahare de vin ciocnite la petreceri de novici într-ale vieții,
pe sub cerul cutanat al zilelor și nopților
ce trec și ele cum mai trec și eu și cum mai treci și tu,
prieten grav, pe care umbra sorții te-a ascuns
într-o lacrimă vărsată în surdină.
Încă o dată, și încă o dată, și încă o dată,
când nu mai sunt eu nu mai este nimeni care să răsară în noaptea
din spatele ochilor împovărați de-atâtea imagini aruncate la întâmplare.
Și în spitalul acesta de sănătoși, din care nimeni nu știe când o să iasă,
nu mi-am făcut titlu de glorie decât din scurtele vizite la băile comune
în care-am asistat la succesul vostru răsunător, prieteni dragi,
cu care n-am schimbat niciun cuvânt,
exceptând clipele când ne-am înțeles de minune...
în surdină.
Și iar sunt eu,
dar poate nu mai sunt,
căci legat de tot ce nu poate fi dezlegat
mă plimb de colo până colo, fără umbră,
căutând un „ce” sau poate un „când”.
Și-ncep să cânt, și-ncep să... când,
la fel ca un nomad ce va pleca din nou, curând,
voi trece pe sub podul ridicat de visele voastre.
Și când mai ies prin curtea îngrădită de zâmbete a spitalului de sănătoși,
ca să-mi las amintirile să zburde în voie și să strig după ele în surdină,
mă cuprinde un fior și tremur
ca și când aș mai fi trecut pe-acolo
și iar nu am spălat cu lacrimile morții niciun regret.
034.973
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionut Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 364
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionut Popa. “Spitalul de sănătoși.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-popa/poezie/14046720/spitalul-de-sanatosiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPDomnule Munteanu,
Nu e nicio problemă, pot trece cu vederea faptul că nu ați elaborat un comentariu exegetic. :)
Totuși, trebuie să menționez, pentru acuratețea interpretării, că nu am avut în nicio clipă intenția de a reda singurătatea omului singur (sau a mea - nimeni nu e cu adevărat singur), deci nici platitudinea pe care o comite cel ce-și deplânge alteritatea, ci singurătatea omului, materializată în starea difuză care-i urmează în mod firesc izolării existențiale (sau modului în care aceasta este percepută uneori). Totul este schimbător, mai puțin nimicul. Dar poate că nici nimicul nu mai e ce-a fost, vorba clișeului.
Nu e nicio problemă, pot trece cu vederea faptul că nu ați elaborat un comentariu exegetic. :)
Totuși, trebuie să menționez, pentru acuratețea interpretării, că nu am avut în nicio clipă intenția de a reda singurătatea omului singur (sau a mea - nimeni nu e cu adevărat singur), deci nici platitudinea pe care o comite cel ce-și deplânge alteritatea, ci singurătatea omului, materializată în starea difuză care-i urmează în mod firesc izolării existențiale (sau modului în care aceasta este percepută uneori). Totul este schimbător, mai puțin nimicul. Dar poate că nici nimicul nu mai e ce-a fost, vorba clișeului.
0
RRÎn spitalul de sănătoși sunt tratați oamenii cu serul lacrimilor, iar în spitalul de bolnavi sunt tratați oamenii cu serul zâmbetelor euforice, și mi se pare mai onest și mai bine să-ți duci propriul spital ambulant cu tine, oriunde mergi și să înveți să te tratezi singur, expulzând simptomele într-un spațiu morbid.
În spatele fiecărei întâmplări se finalizează o concluzie, ipoteza fiind dată de plierea gândurilor pe realitate, căci fiecare întâmplare nocivă este un motiv pentru a nu privi mai departe de tine însuți, și decât să-ți strigi neputința, mai bine să-ți reduci vocea la un tremur în surdină cu zvâcniri de regret.
Felicitări!
În spatele fiecărei întâmplări se finalizează o concluzie, ipoteza fiind dată de plierea gândurilor pe realitate, căci fiecare întâmplare nocivă este un motiv pentru a nu privi mai departe de tine însuți, și decât să-ți strigi neputința, mai bine să-ți reduci vocea la un tremur în surdină cu zvâcniri de regret.
Felicitări!
0
și eu, d-le Popa, mă tem din ce în ce mai mult că, în realitate, oamenii cu adevărat periculoși nu sunt aceia internați.
am o dispoziție comentatoricească mult sub normal, deci o să îmi cer iertare că nu mă lansez într-o interpretare nici măcar acceptabilă; am vrut numai să știți că am citit și că m-a emoționat singurătatea dv.
toate cele bune,
Vasile Munteanu