Ionut Popa

Cât timp va exista muzicalitate și oamenii vor fi atrași de aceasta, rima va supraviețui, dragă Albert; ne va supraviețui. N-ar trebui să-i purtăm de grijă. Merci de trecere. Cheers! :)

Desigur, este o observație pertinentă, cu care pot rezona. Mulțumesc de trecere și lectură!

Ce poem spectaculos și bine strunit! Mi-a plăcut prea mult ca să-i caut nod în papură - am lăsat garda jos și mi-am derulat în minte filmul pe care versurile tale l-au turnat. Și recunosc că, dacă n-aș fi renunțat la poezie în favoarea prozei, aș fi fost măcar un pic invidios pe modul în care ți-ai transpus trăirile în versuri!

În primul rând, îți mulțumesc pentru lectură și comentariu. În funcție de timpul de care dispui, un comentariu mai amplu ar fi oportun.

În al doilea rând, da, cunosc acuzațiile care i-au fost aduse lui Kinsey, de aceea mă surprinde un pic afirmația ta potrivit căreia multe aspecte au fost trecute cu vederea în articol. Da, am trecut cu vederea elementele frapante caracteristice zvonisticii și care nu s-au soldat cu capete de acuzare aduse de organele de aplicare a legii, însă am menționat o serie de reacții critice la adresa lui Kinsey, ceea ce mă determină să sper că ai ajuns cu lectura la pasajele respective și că nu te-ai oprit la prima semnalare a numelui Alfred C. Kinsey: „Descoperirile lui Kinsey au reprezentat un şoc pentru instituţiile sociale (în special pentru biserică), fapt ce i-a adus acestuia o serie de critici, culminând cu pierderea unor sume de bani ce urmau să-i revină cercetătorului din sponsorizări pentru a-şi putea continua cercetările. Rezultatele studiului său arătau că 92% dintre bărbaţi îşi procurau plăcere prin masturbare, în contextul în care, ne spune Streitmatter, „Academia Navală a Statelor Unite insista ca un candidat «să fie respins dacă era examinat şi se descopereau urme de masturbare»”. De asemenea, „85% dintre bărbaţii căsătoriţi făcuseră sex înainte de căsătorie; 50% dintre bărbaţii căsătoriţi făcuseră sex în afara căsătoriei; 37% dintre bărbaţi avuseseră, cel puţin o dată, orgasm prin intermediul unui contact homosexual”. (Kinsey apud Streitmatter, 2006, 14) Bineînţeles, asemenea descoperiri au generat critici vehemente şi au stârnit indignare morală în rândul celor pentru care moştenirea religioasă era încă literă de lege. „Preşedintele Universităţii Catolice l-a denunţat pe Kinsey pentru că publicase «cea mai anti-religioasă carte din toate timpurile», editorul unei publicaţii religioase l-a acuzat că era «împotriva purităţii, împotriva moralităţii, împotriva familiei», iar Norman Vincent Peale, preotul unei mari biserici din New York şi mai apoi autorul cărţii «Puterea gândirii pozitive», a contrazis definiţia lui Kinsey despre «normalitate», spunând «Indiferent câţi criminali ar fi, crima nu va fi niciodată un lucru normal».” (Streitmatter, 2006, 14) Următoarea carte publicată de Alfred Kinsey, „Comportamentul sexual al femeii”, a stârnit replici şi mai violente, întrucât aceasta vorbea despre mame, surori, fiice şi soţii, care erau etichetate drept pure şi asexuate. Astfel, „62% dintre femei se masturbau; 50% dintre femeile căsătorite făcuseră sex înainte de căsătorie; 26% dintre femeile căsătorite făcuseră sex în afara căsniciei; 13% dintre femei avuseseră, cel puţin o dată, orgasm prin intermediul unui contact homosexual.” (Kinsey apud Streitmatter, 2006, 14)”

Cu toate acestea, influența lui Alfred Kinsey a fost una reală și este acceptată ca atare în mediile academice, de aceea consider că numele Alfred C. Kinsey nu trebuie să lipsească din niciun text care abordează un subiect precum cel pe care l-am propus cititorilor, pentru că, dacă ar lipsi, acest lucru n-ar fi decât o dovadă de partizanat și ocultare a unor realități din istoria recentă a omenirii pe criterii subiective. Mai mult decât atât, lucrarea de față nu gravitează exclusiv în jurul lucrărilor lui Kinsey, ci aduce în discuție contribuțiile pe care acesta le-a avut la cunoașterea unui subiect pe-atunci tabu. Un alt aspect care ar trebui să fie, de asemenea, evident și care nu ar necesita o notă suplimentară rezidă în faptul că aici nu este vorba de biografia lui Kinsey, astfel încât o prezentare exhaustivă a vieții acestuia nu și-ar avea locul. Consider că relevarea criticilor aduse acestuia în maniera în care am făcut-o este suficientă pentru miza acestui articol.

În fine, consider o dovadă de igienă intelectuală faptul de a nu lua în seamă acuzațiile la adresa oricărui individ care nu sunt și probate, dar despre care putem fi siguri că vin dintr-o zonă de partizanat - de altfel, era previzibil că cercetările sale vor stârni reacții vehemente din partea unor agenți interesați din societate, precum instituția clericală, mai ales în perioada în care le-a desfășurat.


Cu stimă,
Ionuț Popa

Un poem foarte bun, străbătut de multe imagini memorabile!
Ce mi-a plăcut cel mai mult:
„sufletul o prună uscată se chircește în oase sub pielea subțire și mătuită
tristețea îți face cu ochiul și îi răspunzi cu un zâmbet gălbui fără dinți
gândurile nu mai rezonează cu lumina abia dibuiești curgerea întunericului prin ceea ce s-ar numi trup”

Ca observație, mi-a fost greu să nu mă împiedic de „momente foarte devreme cu momente foarte târzii”... Oare este vorba de un artificiu poetic, asta ai căutat? Altfel, „devreme” acela este un adverb și nu mi se pare că s-ar potrivi în construcție. Aș vedea, mai degrabă, un adjectiv: „momente foarte timpurii”.

Vă mulțumesc pentru lectură și rezumat (care ilustrează faptul că într-adevăr ați citit!)

Toate cele bune!

Doamna Crăciun, mă bucur că ați rezonat cu acest scurt poem. Și mulțumesc pentru lectură!

Toate cele bune!

Sună bine parodia dumneavoastră, are vlagă și... se leagă!

Am încercat și eu o versiune, sonetist fiind cândva (poate nu, poate da?). Nu știu însă dacă e la fel de bună, dar m-am distrat în timp ce-am scris-o:



Sonetul mahmurelii


Nu înțeleg de ce nu-mi mai revin –
Am implorat și soarta să-mi amâne
Bețiile; dar m-au răpus, hapsâne!...
Și orice sunet mi se pare-un chin.

Din vorbele-mi stufoase doar gărâne
Au mai rămas... Și zâmbetu-i suspin,
Când mă gândesc că mintea-mi curge prin
Secvențele petrecerii păgâne!

Privesc în gol, pasiv... La orice oră,
Oglinda îmi arată o Pandoră
Ce-n mine s-a ascuns spre hibernare.

Și-ncet pornesc cortegii funerare
Din sufletul petrecerii. De-o lună
Ecoul ei în suflet îmi răsună!

Ai intuit bine, am și greșit numerotarea paragrafelor, am și omis paragraful 2 (în mod intenționat). Aici avem 1, 3 și 5. „Capitolele” 2 și 4 conțin pasaje pe care încă nu vreau să le public. La fel, din rațiuni personale, nici paragraful 3, așa cum apare aici, nu e integral. E un roman la care lucrez de ceva vreme, cu un hiat de aproape 2 ani. Poate, cât de curând, îl voi relua.

Mulțumesc pentru lectură și steluță! :)

Am avut plăcerea de a lectura o poezie mai mult decât interesantă, care scoate la înaintare o serie de imagini cu un impact puternic asupra cititorului. Din punctul meu de vedere, aceste imagini pe care le-ai conturat cu meticulozitate sunt doar aparent cuminți, pentru că în spatele lor se desfășoară lupte cu greu strunite spre a nu asalta cititorii așa cum sunt asaltați „mieii de Paști”. :)

Îți mulțumesc și eu pentru lectură și apreciere și mă bucur că ți-au plăcut mortivaționalele mele.

Cu toții cred că am smintit, cel puțin o dată, măcar un loc.

Toate cele bune!

Vă mulțumesc pentru lectură și comentariu!

Aș zice că poate fi plasat sub nomenclatura sonetului shakespearian, chiar dacă versurile nu au zece silabe, ci unsprezece.

E discutabil, într-adevăr.

Toate cele bune!

Nu am niciun fel de problemă cu analiza de conținut (mă rog, analiza pe text, ca să nu alunecăm spre sfera sociologiei), ba uneori se poate dovedi benefică, dacă are la bază o critică constructivă.

Cât despre talent, nu cred că greșesc dacă îmi arog dreptul de a vorbi despre acesta la modul general și fără vreo referință la propria persoană (nu cred că posed așa ceva, oricum) și atâta timp cât, din punctul meu de vedere, nu emit judecăți nefondate la adresa cuiva (unii au talent, alții nu prea, de acord cu tine). Privește primul vers mai mult ca pe o afirmație ce face obiectul unei reflecții nealterate de responsabilitatea unei judecăți de valoare.

Spor și ție! :)

Carmen, îți mulțumesc pentru steluță, dar mai cu seamă pentru timpul petrecut asupra textelor mele. Apreciez și comentariul atent elaborat și pertinent. Nu sunt sigur însă că am înțeles pe deplin observația ta legată de înlocuirea cuvântului „talentul” cu „iubirea”, „sărăcia” etc. Te refereai oare la faptul că, indiferent de cuvântul pe care l-aș fi inserat în locul celui existent, poemul ar fi avut aceeași intensitate?

Altfel, de truisme nu putem scăpa; ne putem ascunde, eventual, în spatele unui paravan stilistic.

Toate cele bune!

Călin, mulțumesc pentru intervenție. Ți-am răspuns la mail.


Mihai, nu te contrazic, dar nici nu-ți dau dreptate. De pildă, aici, \"găoază\" sau orice alt cuvânt de aceeași factura ar fi arătat ca nuca în perete - nu crezi?


Toate cele bune!

Doamnă Crăciun, vă mulțumesc pentru lectură și steluță!

Vă mulțumesc pentru aprecieri! Să aveți un an nou cât mai reușit!

Suspans. Sus-dans, jos-dans: mișcări descrise de-un osciloscop săltăreț! Domnule Rachieriu, mă bucur că v-au plăcut aforismele respective. Și îmi pare rău că celelalte n-au fost tocmai pe gustul dvs. Să auzim numai de bine!

Și chiar dacă ar fi să fie
Ca unul dintre noi să moară,
Vom ști de ce: la poezie
a dat-o foarte rău în bară!

Se putea mult mai rău: un blocaj psihologic. Sau, Doamne ferește, un blocaj de inspirație.