Poezie
Sonetul descompunerii în memorie
II.
1 min lectură·
Mediu
În carnea mea s-au iscălit cu sânge
Dorințele ce au trecut prin mine
Agile - răzvrătite, cabotine...
Și s-au retras, într-un târziu, nătânge
În cimitirul viselor și,-n fine,
Rostogolesc din pielea-mi ce mă strânge
O-ntreagă epopee: se răsfrânge
Trecutul peste lupte anodine.
În oase mi-au intrat precum austrul,
Bătând încet a vânt de resemnare,
Ce lasă-n urmă dragostea și gustul
De lungi povești din nopți cu stele clare.
S-au preschimbat dorințele-n ilustrul
Anonimat ce tremură-n uitare.
021362
0
LA