Ionut Popa

Noi suntem rațiunea de a fi a însuși Universului! 3. - Mi-a ajuns pe birou această foaie de hârtie; știți ce este, nu? Ținea hârtia în mâna dreaptă, aproximativ la nivelul capului și o

Partea 1 Oameni vechi, oameni noi Atunci când teatrul coboară în stradă, când reprezentațiile politice inundă întreaga lume, spațiul public, așa cum este organizat în cultura noastră, devine

Tabloul III Ziua respectivă se apropia de final; fusese una lungă. Pe buzele oamenilor nu era decât adulterul lui Staviuc. Prezența la vot era una ridicată, șaizeci și cinci la sută dintre

Noi suntem în proporție de șaizeci la sută apă; și apa curge, și noi ne scurgem printre degete. Apa ia calea minimei rezistențe, și noi suntem în proporție de șaizeci la sută apă și

- Bonul fiscal: amintirea că, la un moment dat, ai avut mai mulți bani! - În România, discuțiile despre autostrăzi sunt mai lungi decât autostrăzile! - Atunci când mor, neuronii trec în

Era o noapte adâncă, prin venele noastre curgea lumina la fel ca stropii de ploaie ce sapă în stâncă. Și caldă era, mai caldă decât noi, și pentru o clipă ne-am alăturat celor fără de

Trăiri fără greșeală, greșeli fără trăire... de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu? C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire și mai greșesc că,-n fine, n-am aură de zeu. Dar bate

Îmi place, nu-mi place, aici am rămas! Îţi place,-ţi displace, eu vreau să-ţi mai spun: cu ochiul de-a pururi pe-un altfel de ceas întocmai vei trece-n sfârşitul nebun. Ating neştiutul şi-n ace

Te-ai jucat cu mintea mea, ai pasat-o de la un vis la altul, Poetica! Superbă ești ca o epocă de aur a omenirii sau ca un asfințit ce-mi mângâie somnul cu privirile lui de foc. În treacăt

Iubirile nu se uită niciodată, rămân ca niște găuri în limba de lemn în spatele căreia ne ascundem nefericirile zilnice. Și dincolo de acele găuri, deschise așa cum se deschid rănile în carnea

„Nu mai avem timp. Acesta este paradoxul: suntem atât de ocupați, încât ne-am descotorosit de tot ceea ce ne umplea timpul într-un mod semnificativ, iar ceea ce am pus în loc nu ne va mai oferi

Formularea unei legi universale și unice și enunțarea principiilor sale constitutive din care se presupune că derivă toate formele particulare sau individuale ale existenței poate fi numită și

Încă o dată sunt eu și sper... În spitalul acesta de sănătoși îmi fac veacul și tremur la auzul fiecărei lacrimi pe care moartea o varsă în surdină. Niciodată n-am să mai pot păși pe buzele de

Chiar de mă știi cuminte, nu am teamă să cad pe coapse-n ploi seducătoare și mâna în adâncuri, cu ardoare, s-o mai aplec, trăgând de-a vieții poamă. Aștept c-un tremur să redai ușoare ecouri

Poemul minții mele-i mintea pură și nimeni n-are dreptul să susțină că-i doar o carte îngropată-n tină, fără de glas și fără anvergură! Emoțiile-abundă în lumină: pe pagini se întind ca o

Trăim ca organisme saprofite în amintiri, tăcutele chermeze... Cerșim un soare veșnic să ne-așeze imagini răsfirate prin orbite! Ce va urma?... Nu știm ce-o să urmeze! Din gânduri ce răsar pe

Am văzut iubirea cu ochii; era atât de mare încât nu-i puteai scăpa. Se mișca haotic și mergea pe șapte cărări, dar tot se apropia de tine cu viteza luminii. Era frumoasă și grațioasă ca o

- Faci ce faci și tot faci ce faci! - Dacă te lovesc toți oamenii cât ești jos, în viața anterioară ai fost minge de fotbal! - Timpul trece altfel când n-ai timp de nimic! - Cel

Eu sunt un zombi pentru voi, mergând încet ca-ntr-un convoi. Din cercul vostru-aș vrea să scap, Că nici în lift nu mai încap. Și dorm adânc la o cafea, Și dorm adânc și când

Imaginea-ți se-așterne pe retină Sub semnul nemiloasei întrebări: Au mai rămas în lume încercări Să nu te mai cuprindă sau conțină? În spațiul dintre noi, fără urmări, Împachetezi trecutul în

Am fost şi eu copil şi visam în deplina insolenţă de atunci să vând zboruri păsărilor, când ele doar încercau, în acelaşi timp, să planteze căderi în sufletul meu cu târnăcoapele de

Atunci când ne angajăm în abordarea unui subiect delicat precum „uitarea”, pentru a arăta transformările profunde prin care această funcție a aparatului cognitiv uman trece în plină societate

Vă dați seama că dacă o să ne prindă o eventuală extincție planetară certându-ne pe pământuri, pe cine a ocupat primul un anumit spațiu geografic, pe cine ar trebui să beneficieze de servicii de

Când viața lor de viața ta se leagă și când privești spre ei te vezi pe tine: mai mult de-atât nu ești… și nu-ți convine că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă. Privești în jos, în sus, și ți-e