Poezie
Sonetul descompunerii în memorie
I.
1 min lectură·
Mediu
Trăim ca organisme saprofite
în amintiri, tăcutele chermeze...
Cerșim un soare veșnic să ne-așeze
imagini răsfirate prin orbite!
Ce va urma?... Nu știm ce-o să urmeze!
Din gânduri ce răsar pe nepoftite
contururile cele mai cumplite
ni le săpăm în dreptul morții treze!
I-am desenat peretelui ceasornic
și-am îndesat memoria-n secunde;
la coadă așteptăm un zâmbet dornic
să se ascundă unde se ascunde
o viață ca strigarea unui vornic
ce-și joacă umbra-n dansuri furibunde!
003073
0