Poezie
Sonetul necunoscutei
1 min lectură·
Mediu
Imaginea-ți se-așterne pe retină
Sub semnul nemiloasei întrebări:
Au mai rămas în lume încercări
Să nu te mai cuprindă sau conțină?
În spațiul dintre noi, fără urmări,
Împachetezi trecutul în lumină,
Suflarea mi-o așezi la ghilotină
Și tai din carnea noastră-mbrățișări.
E neputință urma ce m-apasă?
E frământare gândul de pripas?
M-ai prins din ochi ca fluturele-n plasă.
Și am lăsat doar liniștea din glas
Să te aleagă... Și ai fost aleasă,
Dar ai trecut, ai mai făcut un pas.
021.439
0
nu m-ai dezamagit niciodată, Ionuț, scrii ca și când rima nu va muri niciodată.
bravo!