Ioana Veronica Epure

Dumenzeu exista chiar daca nu exista. Pare un nonsens... dar sa e, pentru ca El exista doar daca Il creezi tu. Este, daca vrei, o parte din noi, o necesitate a sufletului nostru pe care trebuie sa o satisfacem prin credinta, chiar daca El nu exista cu adevarat.
Pentru ca odata ce nu mai credem in nimic, ramanem goi, dezbracati in fata unei lumi care ne cere cu disperare sa credem in ceva.
Ioana

Am citit `De ce iubim femeile`... si dupa ce am terminat mi-am pus doar o singura intrebare : totusi, DE CE iubim femeile... sau macar de ce le iubesc barbatii? Pentru ca volumul despre care vorbim, desi trebuia sa ofere un raspuns, doar a mai ridicat inca multe alte intrebari. Mi s-a parut pe alocuri chiar misogin, uneori femeile sunt transformate in obiecte... dar in fine, e o parere personala.
Mi-a placut felul in care se invarte discutia ta, nu este un simplu comentariu scris dupa toate regulile. Totusi, asteptam o alta concluzie... ori poate una putin mai clara :)).
In rest numai de bine.
Ioana

Pentru mine, mitul lui Don Juan are farmec tocami pentru ca in final el isi ia palaria si pleaca definitiv. El este strainul care vine si ofera femenii o noapte de dragoste in care ea se poate elibera de toate inhibitiile pentru ca oricum, dupa aceea nu il va mai vedea niciodata. Sunt de acord ca iubirea , ca sentiment, nu are nici o legatura cu ceea ce cauta ori ce ofera el. Dar tocmai asta atrage, experienta este pur erotica si atat.
Cat despre femeia care se indragosteste de el... ei bine, cred ca fiecare femeie spera in adancul ei ca va fi femeia ce il va schimba pe cuceritor, cea care il va face sa ramana mereu legat de o singura femeie, de ea. Este doar o fantezie, dar asta il face pe Don Juan sa fie cu atat mai dorit.
Oricum, este un mit frumos.
Ioana

Black metal-ul si death metal-ul pleaca de fapt dintr-o multime de refulari, de sentimente si dorinte care nu au cum sa iasa la suprafata altfel.De fapt, marea problema , si ceea ce ii sperie pe multi este vocea , si versurile, atunci cand se inteleg :)) In general partea instrumentala este foarte bine facuta, ca muzicieni, rockerii, indiferent ce gen de rock ar canta, sunt foarte buni. Doar ca nimic din ceea ce zic nu trebuie luat literal, sunt doar niste simboluri cu care se joaca.
Eseul tau nu spune prea multe, desi subiectul m-a atras imediat. Introducerea este prea lunga, dai prea putine informatii. Daca elaborezi putin ideea o sa iasa ceva ca lumea de tot. A, si cred ca ar trebui sa specifici ca versurile din final sunt din Satanic Mantra de la Cradle of Filth.
Ioana

Bine... era doar o parere. Credeam ca aici pe site am voie sa imi exprim parerile, indiferent daca sunt bune sau rele. Si probabil ca asa e, numai la tine pe pagina nu, asa ca o sa incerc sa nu te mai deranjez. Pentru ca de la a nu-mi placea ceva din ce ai scris la a fi invidioasa e cale lunga... Cand cineva te critica , te ataci. Frumos, ce sa zic.
Have fun!

Bine... era doar o parere. Credeam ca aici pe site am voie sa imi exprim parerile, indiferent daca sunt bune sau rele. Si probabil ca asa e, numai la tine pe pagina nu, asa ca o sa incerc sa nu te mai deranjez. Pentru ca de la a nu-mi placea ceva din ce ai scris la a fi invidioasa e cale lunga... Cand cineva te critica , te ataci. Frumos, ce sa zic.
Have fun!

Ideea e misto, dar felul in care ai pus-o in versuri nu e tocmai bun. Te impiedici de rime, mai ales la ultima strofa, afara/gara suna chiar pueril. Se simte versul fortat. Oscilezi foarte mult, cand scrii foarte bine, cand o dai cu bata-n balta.
Oricum, bafta, si ne mai auzim.
Ioana

Scriitorul ` tanar si suparat ` este in primul rand frustrat. Ar vrea sa se elibereze de niste bariere care i-au fost impuse toata viata si pe care abia acum le simte, pentru ca traim intr-o perioada in care toate barierele, chiar si cele inexistente, trebuie daramate. A vazut cum poezia si-a largit din ce in ce mai mult corsetul, s-a renuntat la forma clasica, la elementele de prozodie, subiecte altadata intangibile au inceput sa fie abordate si apoi depasite. El trebuie sa vina cu ceva nou, pentru ca, nu-i asa, numai cine duce arta la un nivel superior ramane in istorie, si el vrea sa ramana in istorie.
Atitudinea `de suparat`, in sine, este doar un moft, asa cum rockerii se imbraca in negru si dau impresia urasc pe toata lumea pentru ca vor sa se identifice cu muzica pe care o asculta.
Scriitorul tanar si suparat nu este propriul lui Dumnezeu, ci pur si simplu ignora un Dumnezeu care l-a dezamagit.

Manele?? Inca nu s-a saturat lumea sa le tot comenteze????
Daca tot sunt asa idioate de ce le mai bagam in seama? Si apoi, fiecare are gusturile lui. Imaginati-va pe nea nu-stiu-cum care nu are 12 clase ascultand Vivaldi... sau Led Zeppelin... e ridicol. Fiecare se intinde cat il tine plapuma.
Stiu ca nu e frumos sa raspund la un comentariu care nu e pe pagina mea, dar domnule Zabet, mi se pare ca ceea ce ati zis despre tigani e usor deplasat. E loc destul pentru toata lumea. E doar o parere.
PS: eu ascult, rock, nu va faceti impresii gresite :))

Stiu ca am ajuns cam tarziu, dar trebuia sa las si eu un gand aici, pe pagina ta. Povestesti incredibil, ceea ce am citit m-a dus cu gandul la bunica mea, la satul in care locuieste si la propria mea copilarie, in care am ingrijit la randul meu o gaina bolnava. Mi-ai lasat un gust dulce -amarui pentru ca sunt amintiri pe care le credeam ingropate... pe care am vrut sa le arunc. Acum realizez ca ceea ce imi lipseste cel mai mult e copilul care eram si care a murit.
Scrii extraordinar. Sunt fara cuvinte.

Fara a fi prea departe de stilul tau obisnuit, concentrat, poezia este putin diferita prin faptul ca tradeaza o emotie... exprimata in felel tau caracteristic, desigur. Mi-a dat impresia de vartej, sau de cascada, in care, daca nu eram atenta , ma inecam :)). Nu stiu cum suna asta... dar `eu-l` tau este foarte puternic in ceea ce scrii, `tu` in general este mai slab conturat. Aici sunt pe picior de egalitate. Oare chiar s-a apucat Florin Bratu de heart-jumping? :))

Poezia ta este una dintre putinele intitulate `te iubesc` care depaseste pragul de simpla declaratie. Este un intreg sentiment descris acolo, o poveste de fapt, care te lasa fara cuvinte. Mi-a placut enorm.
Ioana

Este ciudat ce ai scris tu aici, dar, ca si in alte dati, ai demonstrat ca esti maestru la proza. Apare un contrast fascinant intre latura frumoasa a lui Fabian si latura lui intunecata, intre violenta si gingasia iubirii. Personajele , ca de obicei, conturate in stil romantic, la extreme, dar fermecatoare, actiune captivanta.
Mai e altceva de zis? Nu cred. Poate felicitari.
Ioana

Cred ca poezia in sine este poate prea ... sentimentala. Sunt de acord cu ceea ce ai scris, dar felul in care ai pus problema nu e chiar reusit. Pare o lamentatie a unui om care vrea sa isi manifeste cumva nemultumirile si nu stie cum. Ete pur si simplu prea directa, desi apar cateva imagini frumoase in ea, mi-a placut mai ales titlul. Fii putin mai temperat, mai subtil, si o sa iasa .
Ioana

Te citesc de mai mult timp, dar nu sunt chiar un fan al poeziei cu forma fixa. De multe ori tu incepi o poezie si te pierzi pe parcurs, ideea cu care pornesti se dizolva datorita formei clasice pe care ti-o impui si din cauza careia trebuie sa faci compromisuri.
Totusi, poezia de acum cred ca este preferata mea. Are structura unitara, chiar spui ceva... si `ceva-ul` asta e chiar dragut. De data asta te felicit, nu te mai critic, ca de obicei.
Ioana

Imi place felul cum alergi asa prin diferite stiluri, cum incerci tot timpul chestii noi. Textele tale nu seamana intre ele, parca ar fi scrise de oameni diferiti.
Fiindca sunt ceva mai mica decat tine (ceva mai mult :)), pentru mine iamginea parintilor nu mai este aceeasi. Dar ceea ce ai prins in versurile tale merita conservat pentru ca face parte din noi, desi incepem sa cam uitam de unde ne tragem... si suntem abia a doua generatie de incaltati...Poezia curge, versurile vin firesc unul dupa altul, tonul tau este cald, m-a facut sa ii iubesc si eu pe `batranii` din vale.
Ioana

Cred ca esti un curajos, fiindca experimentul pe care l-ai facut putea sfarsi prost. Oricum, se afla, cel putin dupa cum vad eu lucrurile, la granita dintre originalitate si kitsch. Ai totusi respectul meu pentru tentativa :))

Despre poezie, numai de bine, Lory... evoluezi. Este o revolta exprimata elegant, cum de altfel ar fi trebuit sa faci de la bun inceput.
In strofa a treia apare o repetitie care nu suna prea bine, `ori` , urmat de `oare`. L-ai putea schimba in `sau`.
Ca stil, imi aduce aminte de poezia filozofica a lui Eminescu... n-o lua ca pe un compliment. E vorba de amprenta aceea personala de care ti-am mai vorbit... Oricum, poezia curge frumos, are o muzicalitate a ei. Jucandu-te atata timp cu forma clasica ai inceput sa o manevrezi cu pricepere.
Te admir pentru ca nu ai abandonat, dar ma si intreb: oare cand se va termina aceasta disputa care, de fapt, nu isi are locul pe un site literar? Oricat de reusita ar fi poezia ta din punct de vedere al formei, subiectul este doar o continuare a protestului tau, care a facut mai multe valuri decat ar fi trebuit. Incearca sa te rupi de lume cand scrii... poezia trebuie sa vina din tine, sa fie complet independenta de ceea ce spun altii. Scrie cum simti
si ce simti si zambeste mai mult :)))). Viata e prea scurta ca sa o irosim cu maruntisuri.
In rest, bafta!
Ne mai auzim,
Ioana

M-ai lasat pur si simplu fara cuvinte. Rar mi se intampla sa nu am ce comenta la o poezie... A ta mi-a parut un suflu de aer proaspat. Era si timpul ca cineva sa iasa putin din tipare, sa priveasca lucrurile dintr-o alta perspectiva. Ne indragostim, plangem, scriem poezii cu care rupem sufletele tuturor cititorilor... dar nu si la tine. Ma bucur ca te-am gasit ! :))
Ioana

*frumos