Sunt humusul cerșind

Eu cred că cheia ai pus-o aici:

\"Puțina mea știință din carte căpătată
Mi-a înșelat, în parte, înaltele-așteptări.

Plutesc, imponderabil, prin mii de înțelesuri
Și pare că mă-nghite oceanul de-înțelepți\"

Curajul de-a ști te schimbă din humus în piatră, dar asta nu vei afla decât doar mult după. Și tot atunci vei descoperi dacă ai știut să cauți, sau Te-a\'necat în secunda mărinimiei Sale.

Cele bune!
Ovidiu OANA

Lory sa stii ca esti printre puținii autori de pe site-ul asta pe care ii citesc cu placere de fiecare data cand am timp. Imi place foarte mult aceasta poezie a ta pentru ca ai reusit sa exprimi gandurile tale intr-un mod melodios si clar. Felicitarile mele.
Ma intreb unde se mai pot gasi \"puncte cardinale\". Si eu sunt in permanenta cautare a unor noi orizonturi, a unor noi puncte cardinale dar deocamdata se pare ca nu am sanse prea mari de reusita pentru ca ma zbat intre zidurile create de acei intelepti de care vorbesti tu .
Dar atata timp cat nu ii bagi in seama ai sanse din ce in ce mai mari sa reusesti sa scapi din mrejele lor.
Fii in continuare tu insati in tot ceea ce scrii sau faci si ai sa astepti \"sentinta\" nu cu resemnare ci avand fruntea sus.
cu drag liviu c

va multumesc de trecere... stiti probabil cum e...odata humus... care se lasa modelat...odata piatra, aspra, taioasa, asa e trecerea prin viata...sau cel putin eu asa cred
Lory

si eu va multumesc voua, Liviu, nici nu va puteti inchipui cat de mult, pentru voi am ales sa raman, pentru ca in definitiv, aici e vorba de poezie, indiferent daca se incearca si alte lucruri, ele raman nesemnificative pe langa dorinta noastra de-a invata sa scriem ceea ce simtim
drag - Lory

o stare de iritare transpusa frumos in versuri.punctele cardinale sunt in tine.intreaga noastra viata se scurge in certitudini si nu in ipoteze.nu mai pune totul la suflet,zambeste!

Pietroiul \"nebunului \" și înțelepții cetății . \"Oceanul de înțelepți \" se-nghesuie pe marginea unei băltoace și caută înțelesuri noi în timp ce Lory , \" indiferentă \", își continuă drumul și filozofează despre \" viața scursă în ipoteze \" și \"acceptarea sfîrșitului ca pe o sentință \" .

Citeam ceva din ,,Divina Comedie``, cred ca Dante e ,,vinovat`` de poezia aceasta, si sfarsitul poate veni oricnad... incepand din clipa primei guri de aer. Multumesc de trecere:)
drag - Lory

\"Plutesc, imponderabil, prin mii de înțelesuri
Și pare că mă-nghite oceanul de-înțelepți
Ori nu știu cum să caut, ori toate sunt nonsensuri\"...
Si eu, Lory... si eu plutesc pe-acolo.. Nici eu nu stiu cum sa caut...
Mi se potriveste de minune acum poezia ta.. Sunt multe pe care nu le inteleg... Azi, ma intreb, pentru a nu stiu cata oara... de ce minte lumea...
Am sa ajung sa nu mai am incredere in NIMENI.. Si mi-e teama..
Cu mult drag,
Licurici..

Ce frumoasă poezie am citit in dimineata aceasta, Lory \"Îneacă-mă-n secunda mărinimiei Tale
Rezeamă-Te de zidul ce-n mine se ridică
Sunt humusul, cerșindu-Ți noi puncte cardinale\"(punctele cardinale sunt in tine, esecul este necesar succesului, multi traiesc la intamplare iar legea intamplarii afirma ca daca nu reusesti sa iti propui ceva atunci iti propui sa nu reusesti, important e sa faci ceea ce -ti place si să fii tu insuti)
Insa demult am citit in biografia lui Eisten si mi-a ramas in minte celebra fraza:\" Niciodata nu am ajuns la descoperirile mele pe calea gândirii rationale\"
\'Plutesc, imponderabil, prin mii de înțelesuri
Și pare că mă-nghite oceanul de-înțelepți
Ori nu știu cum să caut, ori toate sunt nonsensuri
Oare-Ai lăsat în masă-înțelepții corigenți?
...Sunt piatra, străbătută de-un râu nebun de frică.\'
Forța se câștigă , Nu se ia cu împrumut!forta caracterului nu o poti edifica decat invatand din experientele vietii.
Iar tu ai multă forță în tine!!!
\'Întreaga noastră viață se scurge-n ipoteze
Flămânzi de exotisme, bolnavi de neștiință
Ne trecem scurta viață-ntre-aceleași antiteze
Și ne-acceptăm sfârșitul la fel ca pe-o sentință.\'
hmmm
Nu uita că viata e plina de fericire, nobletea omului sta tocmai in faptul de a face si celor rele si celor bune.
mai demult ti-am scris despre Piramida lui Maslow, acum am sa accentuez versurile tale cu versurile lui
\' Un muzician trebuie sa faca muzica
un pictor trebuie sa picteze
un poet trebuie sa scrie
daca e ca
In cele din urma
sa traiasca in pace
cu sine insusi\'

Ți-a scăpat ideea mult mai generoasă anunțată în titlu (care mi se pare deosebit de bine găsit): fertilitatea humusului. Și puteai cocheta cu lucruri mai vîrtoase și mai gingașe ca ploaia, lumina și căldura, încrederea și grija. Nu prea văd ce rost au punctele cardinale pentru humus. Ai picat, deși versurile curg frumos și muzical, într-o înfierbîntată, dar prea aridă lamentație abstractă.

(Poate-i mai bine Reazămă-Te, iar în \'Oare-Ai lăsat\' ai cu a mic, nu?)

Lucia, in primul rand multumesc de trecere, si-apoi... de ce minte lumea?, pentru ca i se da prilejul, uneori cred ca se minte din necesitate, alteori din viciu, si cel mai adesea...din placerea de-a dori sa iesi deasupra tuturor. In orice caz, sunt convinsa ca orice minciuna este descoperita mai devrema sau mai tarziu.
drag de tine - Lory

Erika, mi-a placut ata de mult finalul comentariului tau ;
,,un poet trebuie sa scrie
daca e ca
In cele din urma
sa traiasca in pace
cu sine insusi\'``
... multumesc de citire, drag mereu - Lory

D-le Atanasiu, nu-mi cereti totala consecventa, nici atat un comportament linear in poezie... am spus ca nu pot sa am 30 de ani...in ciuda faptului ca citesc cat pot de mult, eu EXPERIMENTEZ scrisul, si probabil ca asa sunt, si piatra, si humus, si multe altele pe care, inca, nu le-am descoperit, sper insa s-o fac incetul cu incetul...spuneti c-am picat?... nu asta se-ntampla cu noi tocmai spre-a fi bucurosi sa constatam ca suntem destul de puternici sa ne ridicam?
va multumesc, cu pretuire - Lory

Lory, buna seara. e a nu stiu cata oara cand trec pe la tine. Cred ca incep sa stresez. Eh, asta e..atata timp cat nu imi interzice nimeni sa-ti comentez textele, o sa fii stresata in continuare.:)
Pai..sa vorbim despre textul de fatza. da, e bunicel.Titlul e foarte frumos, el e cel care m-a atras...religia spune ca ne nastem din pamant si tot acolo ajungem. poate ca, daca este asa, inseamna ca si pe parcursul vietii tot lut ramanem. Ideea titlului asadar mi-a placut foarte mult si pentru asta vreau sa te felicit. Eu greu sunt multumita in totalitate.
Un fel de tristete sumbra reiese din textul asta si stau sa ma gandesc...de la Mireasa moarta la humus cersind....aduce putin miros de moarte. Da, imi place, desi, in anumite locuri rasar si fire de fericire, mult prea slabe insa.
Ce imi place la tine...ca tii la forma poeziei..catrene cu rima incrucisata sau imperecheata. Imi place ca ai un stil al tau si ca, orice ar spune altii, tu te tii de el.:)
\"Plutesc, imponderabil, prin mii de înțelesuri\"-asta ar fi versul pe care sigur l-am mai vazut pe undeva. nu spun acum ca l-ai luat de acolo, ci spun doar ca e lipsit de originalitate.
Strofa asat crapata..e cam...din topor, nu merge foarte bine, parca are asperitati:
\"Mai sunt scenografia, sumară, deocamdată
A celor mai stupide și triste întrebări
Puțina mea știință din carte căpătată
Mi-a înșelat, în parte, înaltele-așteptări.\"
Finalul imi place...e bunicel..curge destul de bine:
\"Întreaga noastră viață se scurge-n ipoteze
Flămânzi de exotisme, bolnavi de neștiință
Ne trecem scurta viață-ntre-aceleași antiteze
Și ne-acceptăm sfârșitul la fel ca pe-o sentință.\"
Iar ultimul cuvant, ce incheie poezia de fatza\"sentinta\" e asezat frumos acolo la sfarsit.
Si as mai spune eu multe dar mai trebuie sa trec si pe la altii.
drag, Dana

Danuta, :)))), despre ce stres vorbesti?...ma bucur sa te vad si-ti multumesc pentu comentarii, indiferent daca sunt de bine sau de rau, stii, am sa fac o alta paguboasa(pentru mine) marturisire:), nu cred in comentariile facute de autori, a scrie nu are nimic de-a face cu a comenta pe bune, dar parerile exprimate pertinent, sigur ca ma intereseaza, dar daca m-as modela dupa fiecare in parte....Doamne! ce-ar mai iesi:)))))
,,te astept mereu, fara tine mi-e greu``:)
drag - Lory

Despre poezie, numai de bine, Lory... evoluezi. Este o revolta exprimata elegant, cum de altfel ar fi trebuit sa faci de la bun inceput.
In strofa a treia apare o repetitie care nu suna prea bine, `ori` , urmat de `oare`. L-ai putea schimba in `sau`.
Ca stil, imi aduce aminte de poezia filozofica a lui Eminescu... n-o lua ca pe un compliment. E vorba de amprenta aceea personala de care ti-am mai vorbit... Oricum, poezia curge frumos, are o muzicalitate a ei. Jucandu-te atata timp cu forma clasica ai inceput sa o manevrezi cu pricepere.
Te admir pentru ca nu ai abandonat, dar ma si intreb: oare cand se va termina aceasta disputa care, de fapt, nu isi are locul pe un site literar? Oricat de reusita ar fi poezia ta din punct de vedere al formei, subiectul este doar o continuare a protestului tau, care a facut mai multe valuri decat ar fi trebuit. Incearca sa te rupi de lume cand scrii... poezia trebuie sa vina din tine, sa fie complet independenta de ceea ce spun altii. Scrie cum simti
si ce simti si zambeste mai mult :)))). Viata e prea scurta ca sa o irosim cu maruntisuri.
In rest, bafta!
Ne mai auzim,
Ioana

Da, trebuie sa recunosc ca poezia de fata este cu adevarat buna. Nu prea imi plac poeziile in rima, dar versurile de mai sus sunt expresive, imaginile transmit. Ai o singura greseala de scriere:strofa 3, ultimul vers:\"Oare-ai\"-ai cu \'a\'mic, deoarece nu este pronume care se refera la Dumnezeu, iar verbele care fac referire la divinitate se scriu cu litera mica \'Tatal nostru care esti in ceruri\', etc.
Bravo.

Sunt humusul cersind
(Lory Cristea)

observand acesti flacai
din ce humus plin ge glorii
Domnul o cladii pe Lory
au iesit multe batai

Ioana, Catalina, Nea Mitica:)...va multumesc de trecere prin versuri.
drag - Lory

Lory, din toată inima îți spun că e o poezie bună și plină de sens. Mi-a făcut plăcere s-o citesc! Mai trec pe aici.

Radmila, ma bucur sa te vad:), si-ti multumesc.
drag - Lory