Poveste de toamnă

\"Cum ardem noi mocnit va doua ruguri\"
(Lory Cristea)

citind poezia indrug
cu-entuziasm de oltean:
ce-n tine tu crezi ca-i rug
Lory sa sti ca-i vulcan!

Iartă-ne și nu ne-mpinge în păcat!
Savuroasă!
Tot ce-i bun!

\"Cu toamna cochetând de peste prag\"

\"Să ne mutăm povestea în struguri\"

\"Vom pune, negreșit, vina pe struguri
Și pe apusul roșu sidefiu.\"

O dată cu voi se vor arde și frunzele de verde... și mustul sărutului dulceag... sorbit... căldura sidefie a apusului ... vă găsește îmbătați de un parfum al boabelor din vie...
Ce vie, ce poveste, și câtă toamnă se vrea de pe acum...
și cât romantism tomnatic... ascunse percepții ...
așa este pedeapsa ta? atât e de frumoasă... inmiresmată...

Cu drag, pierre

Va multumesc frumos... aproape ca nici nu stiu ce sa spun mai mult... nea Mitica, esti de speriat bre:)))

d-le Oana stiti vorba aceea : fereste, fereste, pan` te `nimereste...necazul sau napasta:)))

Gabriela, bine ai venit in pagina mea:), e o poveste... de toamna... pe care mi-a placut s-o scriu si sa v-o arat si voua:)
drag de toti - Lory

\"Lipsiți de orice urmă de rușine
Să-i confiscăm apusului căldura
Și soarele grăbit să-l dăm de-a dura\"
Poezie veselă si aparent cu un aer inocent...\"Iar când ne vom trezi într-un târziu
Arați de patimi ca de niște pluguri
Vom pune, negreșit, vina pe struguri
Și pe apusul roșu sidefiu\"

Erika nu stiu de-i rusine mare
Sa te gandesti la lucruri șugubețe
E-un fel de-a te juca cu țara-n bețe
Cu riscul de-a lua vreunul pe spinare:)))

Te citesc de mai mult timp, dar nu sunt chiar un fan al poeziei cu forma fixa. De multe ori tu incepi o poezie si te pierzi pe parcurs, ideea cu care pornesti se dizolva datorita formei clasice pe care ti-o impui si din cauza careia trebuie sa faci compromisuri.
Totusi, poezia de acum cred ca este preferata mea. Are structura unitara, chiar spui ceva... si `ceva-ul` asta e chiar dragut. De data asta te felicit, nu te mai critic, ca de obicei.
Ioana

Lory, poezia asta cred ca e cea mai frumoasa din ultima serie!! nu cred ca i s-ar putea reprosa ceva,
e minunat redata aceasta poveste de dragoste cu toamna,
e dragalas versul in care cautam o vina... cu siguranta sunt strugurii, sau apusul :))
te felicit!
cu drag Anana

O mică problemă cu măsura în ultimul vers (și doar ușoară în a doua strofă - coordonare versul 1-4, dar asta doar dacă ții neapărat la formă și intonația citirii)... în rest... Mi-a plăcut poezia, eu i-aș fi pus titlul \"Să dăm vina pe toamnă\" sau \"Eu zic să ne mutăm în struguri\".
:>
cu prietenie, Dan

ma lasi mereu fara cuvinte! Splendida!Daca s-ar gasi careva cu un comentariu negativ, sa stii ca ala-i...om da cultura!
Drag, Valeriu.

Veronica, nu pot dect sa-ti multumesc pentru atentie, si nu stiu daca toate par mai frumoase din cauza vinului, pt ca nu beau intr-atat de mult incat sa vad totul in ,,roz``:))), dar cred ca bogatia toamnei, darnicia ei in a picta natura de la o zi la alta, precum si stralucirea soarelui... eu cunosc ca a venit toamna dupa un nu stiu ce al luminii rasaritului:)... si-or mai fi si altele... multe.

Dane bine ai venit, multumesc de trecere.

Vali, ma bucur ca ai fost in povestea de toamna:), multumesc.

drag de voi - Lory

Imi place poezia ta, mai cu seamă asta... ce este de fapt de peste timp ecou al altor poezii, pe care le-ai citit, sau nu, dar le ai în tine.. succes și felicitări... versul clasic te face să semeni in poezie cu altii, dar după ce toate conexiunile se vor fi făcut asa cum trebuie, sunt sigură că poezia ta va avea aprenta ta inconfundabila...

Geea, tot ce citim , lasa ceva in noi, am sa port cat voi trai imaginea lasata de poezia lui Nichita in care spunea

,,O voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuși plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.``

...de-asemenea, ma duc mereu spre Blaga, Esenin, stii tu mai cine:)... si-apoi, stii tu Geea, exista un fel in care poti sa te scrii, in care te regasesti, intreaga, fara sa faci pe placul nimanui...acolo simti ca esti libera, si totalmente sincera...pana acum asta am tot incercat sa fac. De-ai sti tu cat ma bucur cand te gasesc aici:)
cu drag - Lory

Asta e cu adevarat o problema.Citind, ai senzatia ca poeziile tale sunt grefate pe altele scrise mai demult si pe care cititorul deja le stie.E posibil sa fie doar o etapa, pentru ca ai usurinta in folosirea lexicului si creativitatea ta e peste medie.Cred ca in timp te vei detasa net de alti autori cu care acum poti fi asemanata, gasindu-ti firul propriu.Si mie mi-a placut mult!
Succes!

Elena, ce ma bucur sa te vad aici:)...usurinta folosirii lexicului, (este prima oara cand fac acest lucru), o datorez unei doamne, o doamna a limbii romane care se numeste Popescu Felicia, si mai departe altei doamne, Varga Eva, carora le datorez imens....precum si cartilor... n-ai vrea sa vezi camera mea... e un depozit de carti si in afara de mine si computer nu prea mai are loc altceva:)
drag - Lory

nu trebuia sa parasti camera ta... se vede cu ochiul liber ce sete ai de-a acumula cuvintele scrise de altii mult mult inaintea ta, dar si de altii contemporani tie... acum iti faci \"averea\" , m[ uit la tine si parc[ m[ vad pe mine cumparand carti, petrecandu-mi timpul liber prin biblioteci, mancand cuvinte, litere chiar, asimiland... si mai am inca si eu de citit mult... dar setea asta mi-e cunoscuta, si vezi, draga ne esti si din cauza asta... tu vrei sa stii ce se poate sti, dar apoi faci conexiuni - reusite - si mergi mai departe... fiecare autor are sa-ti daruiasca ceva ce inca nu stii, din varii domenii ale cunoasterii, si ti-am mai spus va veni ziua in care si tu vei ajunge fantana din care vor bea alti insetati ce te vor urma,
drag de tine
geea