Hip – hope

Dedalule, cu asta m-ai spart! La inceput n-am stiut nici cum s-o citesc, dar dup-aia m-am prins :-)
Cam macabra dar adevarata... mi-a placut ca ai indraznit, sa spun drept.
Totusi ritmul scartzaie la faza cu \"Barbosu\'\".. nu fizic, ci atunci cand citesti, cred ca e ceva cu accentul pe silabe in conjunctie cu versul anterior, nu stau sa disec doar asa imi suna mie.
Cu drag,
Bobadil.

Andu, multumesc,
textul e experimental, scris dupa ce, ascultand o anume melodie hip-hop in timp ce in creier imi zanganea un ritm de sonet cu 12 silabe in vers, am observat ca se suprapun, ca ritm, cumva,
e o prelevare ironica, un joc de rol,
la „faza cu Barbosu`” ai dreptate, insa e special pusa asa, tocmai pentru a reda modul lor de ritmare si accent, se poate citi si in alt mod, ca sa bata, nu sa scartaie, plus ca, ultimul vers fiind, din catren, se rupe, tocmai pentru a trece spre ritmarea distihului,
drag si el,
Daniel

:)) Poezia asta o intelegi numai daca o citesti in hip hop atat e de saltareata. :) Cu influente argotice, de cartier, de baieti \"buni\", poema are o savoare aparte si parca o vad pusa pe note muzicale.

textul asta, iti spuneam, nu poate fi pus la personale. e felul cum te ating in straturile cele mai intime, dezordinea exterioara a lucrurilor, elementele dispuse haotic, dar intr-un ritm dracesc, saltat, e reactia ta de aparare la un mediu nefunctional in care suntem de fapt toti nevoiti pana la urma sa functionam..mi se sperleste pielea..ma gandesc acum la mistretii mei si imi bantuie prin minte si mistretul cu colti de argint, imblanzit pe o prispa..

te voi citi intotdeuna, grav..

Linea

Cred ca esti un curajos, fiindca experimentul pe care l-ai facut putea sfarsi prost. Oricum, se afla, cel putin dupa cum vad eu lucrurile, la granita dintre originalitate si kitsch. Ai totusi respectul meu pentru tentativa :))

Bogdan, multumesc,
asa e, ritmul ala rastit, cuvintele rupte, bruscate, liniile frante, unghiurile drepte, ca o intoarcere catre instinct, fara prelucrari, fara slefuiri,
da, e buna observatia cu notele muzicale, cu distihul ca refren,

Dana, multumesc,
primul impuls a fost sa-l pun la personale, nu pentru ca s-ar fi suprapus intim structurii mele, ci pentru ca era mai mult experiment si mai putin poezie, tu m-ai oprit, da, si ai avut dreptate, inca o data,
nu condamn acel mod de a fi, doar incerc sa-mi imaginez autoironic daca, vreodata, as putea sa joc un asemenea rol

Ioana Veronica, multumesc,
ma bucur ca stii sa apreciezi,
curajul din mine e Penes Curcanul schiopatand in ritm de hip-hop spre Vaslui, impingand cu cercul experimentul,
bine ca n-a sfarsit prost, el fiind un experiment \"dastept\" de nu se poate, ceea ce ne dorim si noua( daca se poate, desigur, multumim Dumnezeu!),
in brandenburguri de vamesa iute alergatoare, granita e ata subtire, ca ochii mici si galbeni cand se-nchid sa vada pe de sus si pe departe,
acelasi respect,
si totusi
exista...:))

\"Poți sã te rogi, tatã, am o veste gravã,/orice speranțã e-o mâțã moartã-n țavã…\"- din nefericire, din foarte mare, nefericire...!Publicitate: \"te scoti cu 4roti\".:). I HOPE ca mai este o speranta, chiar daca peisajul este asa cum l-ai surprins in poezia acesta, pe care o o vad ca o acuarela cu cojilor de gunoi. Deci, cum spuneam: \"e limpede ca-i buna\"- si poezia si THE HOPE, si berea pentru calul meu.