Poezie
Moartea privighetorilor
cântec împiedicat
1 min lectură·
Mediu
În echilibru, piramide-s capete
de cale-n asfințitul norilor hai-hui
ascunși sub voal de lama zilelor, ce te
măsoară-n gât de alte corzi, pe unde nu-i
șuier cu aripi, stins ochi albit, de șarpe,
culoar mai către noapte-n trecere prin vad,
cu sunetele prinse în șuvoi, car pe
același orb, adus sub scară, când să cad
adânc în ceruri, cu oasele de sare,
crengi aruncând spre mine zbor, ție un fald,
sub frunze ni-s cântecele toate, care
vor idoli, să le-mbrace-n pleoape aur cald.
Cum zorilor de veghe numai sorii le
mai cântă-a fum, ne mor privighetorile.
de cale-n asfințitul norilor hai-hui
ascunși sub voal de lama zilelor, ce te
măsoară-n gât de alte corzi, pe unde nu-i
șuier cu aripi, stins ochi albit, de șarpe,
culoar mai către noapte-n trecere prin vad,
cu sunetele prinse în șuvoi, car pe
același orb, adus sub scară, când să cad
adânc în ceruri, cu oasele de sare,
crengi aruncând spre mine zbor, ție un fald,
sub frunze ni-s cântecele toate, care
vor idoli, să le-mbrace-n pleoape aur cald.
Cum zorilor de veghe numai sorii le
mai cântă-a fum, ne mor privighetorile.
023.472
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Moartea privighetorilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/137433/moartea-privighetorilorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBMaria, multumesc,
luminile tale din suflet si cuvinte inlocuiesc dorul de cantec, adanc privighetorile mele gasesc prilej de in-cantare, de reintors,
e tema zorilor, cand mor privighetorile, cand dispare starea de vis, de inefabil,
tristetea se strecoara si in ritm, e „impiedicat”, glasurile imita disparitia, se frang mimetic,
ai construit in comentariu un alt poem,
iti multumesc, inca o data,
cu drag
luminile tale din suflet si cuvinte inlocuiesc dorul de cantec, adanc privighetorile mele gasesc prilej de in-cantare, de reintors,
e tema zorilor, cand mor privighetorile, cand dispare starea de vis, de inefabil,
tristetea se strecoara si in ritm, e „impiedicat”, glasurile imita disparitia, se frang mimetic,
ai construit in comentariu un alt poem,
iti multumesc, inca o data,
cu drag
0
de cale-n asfințitul norilor hai-hui
ascunși sub voal de lama zilelor, ce te
măsoară-n gât de alte corzi, pe unde nu-i
Ce să încerc a comenta aici la tine? Felul în care așez azi cuvintele precum și ieri și mai demult după ținerea mea de minte? Să zic că aici descopăr poetul așezat între cuvinte și jonglând cu ele, pe unele așezându-le sub lama zilei, pe altele măsurându-le sau poate că descopăr în șuierul aripilor cânteculorbit de noaptea sunetelor venite șuvoi.
Cine știe poate versurile falduri e acel ceva care mă face să te simt puțin trist în cântecul acesta împiedicat. Împiedicat de cine și de ce? Poate de adâncul cerului, acolo unde frunzele devin ramuri pe care Dumnezeu ți le aruncă crengi desfrunzite de cântecele purtate sub pleoape îmbrăcând în aur alb privighetorile:x