Poezie

Te iubesc...

1 min lectură·29 august 2005

Mediu

aceasta este povestea ochilor mei

descusuți de desfătarea ochilor tai,

acesta imi sunt eu, decurgand firesc

dintr-o probabilă floare de soc

intr-o probabilă toamna,un pic rece

cand gustam din sâmbure de piersică

și mângâiam cu tristetea frunze amare

plânse de arbori amari, peste oraș...

și arome sfinte imi tămăduiau obrazul

brazdat de probabile lacrimi

in probabilele seri cand se scuturau

salcâmii si in căușul ființei lor

mirosea a cenușă...

...probabil ți-am șoptit \"te iubesc\"

cu frica de a nu te trezi

rezemată cum erai, de tâmpla pamântului

am murmurat chiar de două ori,

a doua oară crestându-mi palmele

cu probabilul nenoroc...

și ce era mai frumos, in probabila lume

decât noi doi, si probabila noastră

atât de tăcută, iubire...

054368

Despre aceasta lucrare

Autor: Ionut Demetrescu
Tip: Poezie
Cuvinte: 119
Citire: 1 min
Versuri: 22
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Ionut Demetrescu. “Te iubesc....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-demetrescu/poezie/138361/te-iubesc

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Andrei Neagu30 aug. 2005

reusita scriitura! pe cat de frumos ai grait pe atat de trist ii spui adevarului pe nume. atat de multe probabilitati si vai... atat de putine certitudini!

nenoroc? mda... se poate spune si asa. macar suna mai bland.

Dana Mușat30 aug. 2005

Da, foarte frumos ai scris. O sa imi permit sa te citez, pentru ca versurile astea parca se scalda de undeva dintr-un mine ascuns:
\"aceasta este povestea ochilor mei
descusuți de desfătarea ochilor tai,
acesta imi sunt eu, decurgand firesc
dintr-o probabilă floare de soc
intr-o probabilă toamna,un pic rece
cand gustam din sâmbure de piersică
și mângâiam cu tristetea frunze amare\"
Placut mult.
drag, Dana

Distincție acordată

Dana Stefan30 aug. 2005

sugestia mea, daca imi permiti, este sa reformulezi titlul poemului tau. e probabil acum CEVA in aer, sta toamna sa dea buzna peste noi, e o anume melancolie pe care ti-o asumi cand trec anotimpurile unul in altul, insa aceste doua cuvinte sunt poate singurele cuvinte de pe lume ce
si-ar fi meritat pe lume, o biblie a lor..
apoi poemul acesta, desi nostalgic, sfarseste intr-un final care sustine in forta, toata greutatea incarcaturii sale emotionale. cate iubiri cantate se pot implini astfel?...
apoi exista aici o anume dulceata care te ameteste putin, si putinul asta il apreciez eu, pentru ca e doar cat trebuie, exista o sonoritate usor leganata a versului care face bine celui care il citeste, si in sfarsit, insa nu in ultimul rand, e amprenta unor imagini vizuale care iti raman pe suflet, poemul e rotund, e un fruct ce inveleste-n miez un sambure. e sens..
voiam sa-ti spun ca mi-a facut placere sa te citesc.:)

Linea

Ionut Demetrescu✓31 aug. 2005

merci pentru comentariu...da, cred ca inteleg ce vrei sa spui, despre sacralitatea lui \"te iubesc\" ; cand am inceput sa scriu , am inceput de la titlu, si as fi dorit o adevarata poezie de dragoste, dar m-am lasat purtat si asa a iesit, un alt \"te iubesc\", unul probabil dar nu atat de evident...
asa ca e drept ca titlul pare un pic stingher dar nu pot schimba, ca as omori parca pe cineva...

Ioana Veronica Epure31 aug. 2005

Poezia ta este una dintre putinele intitulate `te iubesc` care depaseste pragul de simpla declaratie. Este un intreg sentiment descris acolo, o poveste de fapt, care te lasa fara cuvinte. Mi-a placut enorm.
Ioana