Mirajul pasarii din nisip
Lacrimile tale au nascut intentii de nemurire peste praful inimilor scobite din drum... am asmutit torente de secunde catre tine sa te pot acoperi cu acel timp tampit din care este facuta
IDIonut DemetrescuCitește
Citește cartea asta deschisă, despre tine Nu mă mai privi așa, cu ochii plini de nenăscută iubire Cu zâmbetele tale năframe, citește și simte, simte și citește Candva m-ai iubit, aici este
IDIonut DemetrescuTe rog iubește-mă
Te rog iubește-mă, scrie-mi in palmă Cu unghiile tale, cu vocea ta, cu amurgul privirii Cu orice bătaie de inimă, cu orice fir de par Cu orice dorință a ta, mai ales cu cea despre mine Sau despre
IDIonut Demetrescunu stiu sa scriu
domnisoara, nu stiu sa scriu, asa ca scrijelesc pe o tampla de pamant, la capatul unei idei, la marginea unui elegant rasarit imbacsit acolo unde nu ma cunosti; nu mi-au ramas decat ochii
IDIonut DemetrescuAmnezie
Amintește-ți și de mine, printre sâmburii de timp Pe care îi vei scuipa, plictisită, în praful drumului De atatea ori, mestecând dimineți frugale Reci, aduse de spate, și vei fi mestecând Și
IDIonut DemetrescuJudecata de apoi
Oamenii nu mai aveau timp sa muște din trupul timpului dându-se cu sania printre corabii femei si barbați si copii laolaltă și multe muște pe coji de pepene și o caldura, vai, detestau
IDIonut Demetrescurece erai si fumai
cand imi rezemam sangele de sangele tau apele pe care stateam se involburau de atata chimie si doua pasari moarte faceau amor descompus intr-o alta probabilitate de lume si ma intrebai cat e
IDIonut DemetrescuOasele tale femeie…
Mai multe din oasele tale mi-au trecut prin stomac Blagoslovite de milenii de spaima Oseminte fara de ingeri, ce au fost odata lacrimi Pe pervazul facerii tale, femeie Cand struguri dulci
IDIonut DemetrescuRapirea dintre Sfinti
Te-am furat adormita dintre sfinți Si nu m-am uitat înapoi, de frica corbilor Ce mi-au muscat cândva, hulpavi, din tâmpla Iar eu mă făceam totuna cu lacrimile mele Aduse de spate si grele,
IDIonut DemetrescuAmor in trei
Pentru visele ce ne-au tulburat am inventat lupanare... noaptea care ne-a asteptat a plecat zapacita dintre trupurile noastre amor in trei, cu buzele cersind lipsa de idei si pasii mei
IDIonut DemetrescuNunta in Califar
ti-am zdrobit linistea de tampla ca un demon zurliu, inhibat si pustiu ti-am zdrobit doua picuri de roua de sani ti-am rascumparat cununa de la pagani... si din coasta timpului ti-am facut
IDIonut DemetrescuNebun dupa tine
Taindu-mi in palma trecutul intreg stau limpede pe oglindirea ta in sufletul trist al unei comete si boabe de sange se scurg atipic dinspre un alt mine catre un alt tine undeva unde nu suntem
IDIonut DemetrescuPosibilele intamplari ale fiintei...
posibilele intamplari ale fiintei imi gazduiesc jumatate din idei agatate perfid pe arpegii de jazz la umbra unui gand... posibilul arbore al vietii a secat si el, inecat in lacrimi de
IDIonut DemetrescuAm uitat sa iubesc...
Am uitat sa iubesc... mi s-au terminat inimile (iar cea care mi-a rămas bate hâd, ca un clopot de carne) le-am pierdut pe toate la cărti servindu-mi-se in schimb cate o portie de neant...si in
IDIonut DemetrescuIntre cinism si agonie...
mai e puțin pâna la cinism atât de puțin incât pleoapele mele le ating pe ale tale reci ca inimi de pajură mai e puțin până la cinism i-am donat sânge din grupa blestemată crescându-l la piept,
IDIonut DemetrescuPacatul originar...
Libertatea mi s-a stins înainte sa încep Sa exist, când peste anotimpuri s-au așternut Cerniți, îngeri desculți si nemântuiți Cu privirile naive si terne Anotimpurile i-au înghițit peste
IDIonut DemetrescuTe iubesc...
aceasta este povestea ochilor mei descusuți de desfătarea ochilor tai, acesta imi sunt eu, decurgand firesc dintr-o probabilă floare de soc intr-o probabilă toamna,un pic rece cand gustam din
IDIonut DemetrescuFoste animale nocturne...
îngheț în privirea ta ca un mugure de piatră rară... ca un sărut de rouă amară pe tâmpla florilor de soc muiate-n tămâie de seară... și încep să mă dezmeticesc în suișul repezișului către
IDIonut DemetrescuLacrima muntilor de sare...
de-as fi fost farâma de cer mi-as fi ondulat ploile pana la tine dar nu sunt asa ceva, nici macar vânt sa pot crăpa cu glasu-mi mireasma reavana a muntilor de sare în schimb exist, monumentală
IDIonut DemetrescuNesfarsita uitare
Sărutările noastre sunt inceputuri de fiori pe spinarea morții, iar gândurile noastre, așa unite cum sunt, dezmiardă dojeni din lacrima timpului... demiurgic ne încrustăm soaptele pe buze
IDIonut Demetrescugeneza pe limba ta
din luntre aspre s-a nascut vazduhul sa ne cuprinda pe toti, cu floare de colt pe la gene, si odrasle pentru priviri alene... din luntre demult coborau clipe de speranta insemnate cu fier rosu
IDIonut DemetrescuPerdea de timp
Mi-am pierdut sinele ...unde sa-l regasesc?, inciudat te privesc, cautand o spuza de cuvinte as fi vrut sa te patimesc, despletita si goala cand nasteai din tine aluatul timpului... ai fost
IDIonut DemetrescuArata-mi-l pe Dumnezeu
- Mamă...zise copilul cu vocea subțire si mana tremurand si soapta pornită spre alt gand - mamă, ce faci tu aici cu mine de mână? tremurând si tu din toate degetele nu mă mai strange in brate,
IDIonut DemetrescuNoaptea care nu ma lasa
Rupe-mi petalele a cinci trandafiri Dezleagă-mi ura soarelui peste mine Topește spaima in fuioare de absint Să simt… Căci fără adevarul tău mă cobor Incet, inspre mine, de care mi-e atat de
IDIonut Demetrescu