ioana negoescu

Þesesam fire lungi cotidiene de rutină și indiferență oboseala ta, a lui,a mea împânzea, încețoșa, țăcănea undeva e război. Cafeaua fierbinte, o pană de motor, o idilă la semafor începea,

Vorbeam despre îngeri de fiecare dată aduceai vorba cu un fâlfâit ningea cu prea oranj pentru mine tu te bucurai eu stiam asta se depune peste amintirile de toate culorile se depune peste

Încercam să rup membranele orizontului și să te nasc fierbinte strigându-te dintre ghețurile amniotice ale sorții, să te învelesc în iluzii atât de transparente încât uitările ar fi devenit

Îți tatuasem în palme întregul, cu sângele tău verde scriam poeme de recitat în genunchi, te răstigneam cu blândețe pentru binele tău pentru binele tatălui pentru binele nostru de suflet, de

Vin aici ca o flacără plăpândă, o lumânare de ceară mirosind a Dumnezeu și a miere să-ți spun această carne e durerea mea, această dâră sângerie mi-e vina, acest ritual hormonal e un

Aveam sa ne spunem câte o taină; pe rând despleteam cozile prea lungi și cărunte ale mamei; tu nu mai ești la capătul celălalt unde se făceau colacii cu mac, unde lătrau cățele negre a

Auzeam șoaptele voastre prea stridente in clipa Supremei Tăceri, mă dureau timpanele, mă dureau genunchii, retina se zvârcolea ca un șarpe născocind aceeași culoare; sângerau călcâiele femeilor

Visele noastre s-au împreunat demult, pe când ne rostogoleam diformi spre întelesul altor lumi; dar și acum, pietricele de Styx îmbătrânite, ne întîlnim mereu pe fețele neșlefuite.

De la un timp ma tot rotesc in mine planand ca un uliu peste starvurile acelorasi vise; rostesc aceleasi vocale gravide, rotunde, domoale, usor cantate, fara inteles asa, nelegate, atarnand de

Deodata, puteai sa vezi dincolo de lumina cu un organ necunoscut, anume facut pentru panda; era un ochi rotitor, injectat strivind secunda plapanda in care eu nasteam lacrimi vii dintr-o durere

Mi se tainuiau motivele acestei cumplite cunoasteri cu o acuitate prea mare a umbrelor fricii; anxioaselor gesturi defensive le opuneam visele goale scoase din teaca unui somn inclestat. Mi

N-a mai ramas din Cantec decat un strigat cam stingher uneori inghesuit si fara ecou, un sunet ca o frustrare mucegaita, opac, cu reverberatia franta, sleita. Atat si-o durere de

Ma intalnesc cu tine din cand in cand la comemorarile zilei in nodurile de lumina stand ca marul lui Adam in gatlejul cotidian al iluziei; ne recompunem fotonic din unde si raze, tu ma astepti

Imi asumasem aceasta culoare ambigua, pe care o inventase ochiul cel orb al unui strain; tot el imi spunea cand sa plec, cum sa nu mai vin, cum se cuvine sa-l numesc in unele nopti. Alte cai

M-ai inchis noaptea in colivie lasandu-mi dintii si ghearele; cand ma tem imi ascult lacrimile picurand intr-un ritm sangeriu; -ce bine!-ma gandesc, mai pot sa plang si sa strig, nu poate fi

Noi imbatranim intr-un fel impreuna, rupem fasii de timp si le dam din mana in mana impingand spre clipa dintai iubiri intamplatoare, nascute bizar in ziua a saptea, cand n-aveam habar cum

Nu era deloc toamna; mureau frunzele doar asa, pesemne cineva le trada... era un haos ciudat intre o moarte si alta, fluturi prea colorati prafuiau umbrele tulpinii ale viselor mele mereu

Intarziam dinadins in aceasta ora nicicum; era un timp al uitarii pe care-l stiam dinainte, se umpleau scrumierele de atatea cuvinte, de priviri si de scrum de la fostele zambete fruste. Era

Ce ne-am gandit noi? Ne-am gandit ce bine ar fi sa ne intalnim si noi,oradenii iubitori de poezie,sa ne cunoastem, sa recitam, sa ne bucuram! Prima intalnire a membrilor poezie.ro oradeni se va

In zori canta o pasare muta. Nepasatoare dansau ploile zilei; se destramasera culorile lasand o dara sangerie, singura care se mai bucura de atentie. Eu iti sugeram nemiscata ca asta-i lumina unui

In spatele acelor taceri se petrecea initierea strigatelor celulare, neinfranatele mitocondrii fierbeau dorinte solare, rostogoleam teluric umori spre coltul intunecat al unui paradis