vis la mansarda

Nu era deloc toamna; mureau frunzele doar asa, pesemne cineva le trada... era un haos ciudat intre o moarte si alta, fluturi prea colorati prafuiau umbrele tulpinii ale viselor mele mereu neterminate si prea grele in zori. acesta era un dans pe care nu-l stiam; paseam in contratimp, te iubeam si iar te iubeam intr-un ritm diferit, intr-o cheie a sufletului de necitit, de nerostit... Apoi, contrar obiceiului te-ai mutat in alt vis, undeva mai sus, la mansarda cautarilor toride deschizand cu un cantec sezonul cautarilor tale de tine.