Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Asperitati

1 min lectură·
Mediu
Visele noastre
s-au împreunat demult,
pe când ne rostogoleam
diformi
spre întelesul altor lumi;
dar și acum,
pietricele de Styx
îmbătrânite,
ne întîlnim
mereu
pe fețele neșlefuite.
044.540
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
27
Citire
1 min
Versuri
11
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “Asperitati.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/51125/asperitati

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

DIdaria ilaria
heeeei, ia uite ce avem noi aici:) pe cineva care nu scrie rau deloooc.

simplitate , interiorizare. sensibilitate ce nu cade in sentimentalism, discret transmisa, fara teatralitate.

inceputul imi pare un pic banal.dar, hmmm, poezia ta nu e un a spectaculosului; \"visele impreunate\",insa cam reprezinta o imagine tocita, stii de tipul:cu gandurile noastre impletite, dorurile intretesute etc.

finalul face toti banii!

ma duc sa mai citesc
0
Distincție acordată
@ion-a-0002920IAion a
doar aceste *fețe neșlefuite*, aceste versuri care mai permit suficienta aderenta pentru o lupta comuna cu timpul, cu entropia
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Stefana, ion(asdf), va multumesc pentru vizita; versurile astea au o istorie...interesanta, dar prea personala ca s-o pot divulga. E vorba despre asperitatile cotidiene,despre suflete pereche si depre mirarea de a ne descoperi idividualitatile in conditiile unei contopiri interioare neverosimile.
Stefana, am spus despre vise ca sunt impreunate, nu impletite, nu contopite, pentru ca impreunarea are in conceptia mea conotatii fertile...se nasc alte vise din acesata impreunare? Cu siguranta ca da.
Multumesc pentru aprecieri!
0
Distincție acordată
@radu-tudor-ciorneiRCRadu Tudor Ciornei
Era o vreme cind auzul expresiei de \"suflete pereche\" ma facea sa imi creasca o grimasa pe fata de genul rinjetului lui Jack Nicholson in Shining. Acum ridic o sprinceana si ma uit curios. Intilnirile acestea dintre jumatati de sfera sunt atit de rare atit de improbabile si din pacate definite sau intelese in momente in care ne ramine doar speranta ca Universul va scutura patura pe care mergem si noi vom cadea in picioare pe un drum extraordinar de cunoscut dar pe care nu l-am batut niciodata cu pasul. Doar cu visul sau calare pe un covor fermecat.

Uite ce am divagat...dar poate ca asta am si vrut :)
0