Poezie
ROGVAIV-ORANJ
\"si oranjul lui era negru.\"
1 min lectură·
Mediu
Aveam sa ne spunem câte o taină;
pe rând despleteam cozile prea lungi și cărunte
ale mamei; tu nu mai ești la capătul celălalt
unde se făceau colacii cu mac,
unde lătrau cățele negre a mort,
acolo de unde plecam în fiecare zi câte o clipă
conduși de lacrimile EI ce ni se cuveneau
de fiecare dată la fel; și veneau ierni
deloc albe, deloc reci; ne aminteam uneori
să plângem împreună de dor,
de durere, de atâtea încremenite culori.
Aveam să ne spunem câte o taină,
mirosea a iarnă și a beteală,
cerul se resemnase în stranii nuanțe de gri.
era începutul tuturor anotimpurilor
eram încă mirați și copii,
ne miroseau degetele a brad și a portocală.
023.678
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “ROGVAIV-ORANJ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/54605/rogvaiv-oranjComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBDraga Ioana, aceasta poezie eu o aveam in mine de cand ma stiu. Iti multumesc pentru ca atat de duios ai pus-o in cuvinte. In anotimpurile mele de liniste, in taina iti spun, gasesc deseori popas in versurile tale. Si inca o data-ti multumesc...
0
Felul acesta de a descrie simplu profunzimile unor tristeti \"ordinare\"
inspira incredere si predispune la calm si meditatie.