unii trăiesc,alții mor
apoi unii devin alții,
și tot așa,
de la alfa la omega lumii.
între răsărit și apus
foșcăială nebună,
cocteil de iubire și ură,
de altruism și crimă...
și în astă
suflet deschide creștine
suflet deschide creștine
cuvîntul vine la tine
cuvîntul vine la tine
lumea-n lume e din plin
lumea-n lume e din plin
dar oamenii sînt puțîni
dar oamenii sînt
[se iau doi litri de vin,o cană de-un sfert,se umple și se zice monoton:]
vino vin vinișor
la mine ușor
că-s umflat de mor
și nu-i umflătură
de vătămătură
ci de făcătură
nu de dalac
ci de
tu vii să-mi arăți cît ești de frumoasă,
să simt dureros că sînt urît și bătrîn,
tu vii să răscolești uitatul jăratic,
iar să m-aprind,să ard pîn-la scrum.
de ce te-aș alunga?rămîi!sînt o
Agonizează toamna înecată-n cețuri,
pădurea-așterne pat pentru jivine,
elanurile-s azi ruine,
azvîrl cu visele la resturi
și-aș vrea,cît aș mai vrea,să-mi fie bine
dar țărna-i udă și se face
Mi-i tata Murtfatlar și mama Busuioacă,
Cotnar e fratele din Iași,
Băbeasca-i sora cea mai mare,
Iar cea mai mică e Feteasca
Pe bune c-un Pelin de Balș.
Nepot de soră Otonel,
Făcut cu-Afuz-Ali
Simt cum ceva se rupe în sufletul meu,
Cum rupte au fost baierele începutului lumii
Si vreau să fiu sincer cu tine,iubito,
Pînă-n cruzime.
Ești frîntă,o știu,o văd și o simnt
Și mă întreb de
În piață.Un ou 0,35 lei.Pe taraba de-alături 0,40 lei.O fi fost ouat mai greu,a fost tras cu forcepsul? Nu, economie de piață...
Acasă.În bucătărie.Iată-l, îl țin în mînă.E
O fi,ea,abstinența și bună și cu har
Dar eu consider crimă să nu bei un pahar.
Catalizează vinul preaplinul de pe suflet,
Că-n vin revin strămoșii și ni se dau ca dar.
Lacrima din struguri se preface-n cînt,
Ezoteră-mi pare clipa care fuge.
Nu privi mirată, animal flămînd
Umblă pe sub tîmple l-adăpost de sînge.
Timpul împlinirii stă ascuns în trup,
Vrea să
poate oricînd sau niciodată spinările roz
ale clipelor vor cunoaște
șfichiul de iușcă plesnind
gîndeam alegînd
dintre toate florile de pe taraba vieții
trandafirul sîngeriu pentru tine
și
Cred că e timpul
să beau o stacană de vin,
acum,
cănd încă mai tremură,arsă,
bătrîna frunză pe lujerul viei,
vin nou,
tulbure încă,
să cred că beau din cerul senin
miezul de sînge și lacrimi
eu știu că n-am acces la nemurire
nu sînt din clan
din gașcă sau din grup
cine să spună
ăsta-i bun eu îl cunosc
cine să-mi spună versul pe de rost
cînd eu sînt nimeni
în universul cel
ca o vîrstă cu păr sur
toamna-și poartă-n frunza arsă
vechi păcate
amintiri
scuturate-n vînt pe drum
să pară
ca o doamnă sfîntă fără de cusur
eu îi calc pe amintiri
și din foșnetul
păginuță dragă nu te văd exil,
nici o ...anatemă-a unui editor,
doar așa, de poftă, un fel de sictir
pentru ce gîndește un...biet autor,
care îndrăznește să nu-și spună vîrsta
nici ce uși
turnați-mi vin în cană
că-n seara asta simt
pe suflet un vezuviu
arzînd dezlănțuit
să-înec în vin viața
și-al lumii chip murdar
nu stați umpleți-mi cana
cu vin de murtfatlar
băbească ori
Cît ne mai potrivim,frumoaso!
Tu și eu,
două vase comunicante,
două sensuri ale aceluiasi vers.
Am crescut din tine luînd
să te cresc tot mai mult.
Rămîi,îți spun în prag de toamnă
cu tot
lentoare e în aer,
cămăși de funigei înveșmîntează firea,
anilina-n frunză stîrpește clorofila,
se-adună dulce-n struguri
și soarele-i mai bleg,
femeie-nsărcinată îmi pare-acum natura.
eu
au zburat lăstunii iubirilor de-o vară,
crinii-au ars, iubito, sărutînd genunchii,
limpezite ape ochi umplu fîntîna,
rugul de plăcere ți s-a stins în pîntec.
balansări de luntrii văd la tine-n
în carnea clipei
dinții mei de dor
se-nfig
sfîșie
clipa e o rană
te-am alungat
și-acum în gol
holbat e gîndul ce te chiamă
dar nu veni
sortită ești ca pradă
rechinii trupul tău îl
umbrele noastre beau apă din pumni
ascult foșnetul stelelor
chemare a vieții și-a morții clipă de clipă
tu ai șansa renașterii născînd un copil
eu n-am nici una și scriu
să rămînă ceva și din
.................
ești aici
pretutindeni
pe cărți și pe flori
de tine e aerul plin
chiar și lumina vine din marii
luminoși ochii tăi
pe tine acum te respir
și încă de tine mi-i dor