Semne de toamnă

lentoare e în aer, cămăși de funigei înveșmîntează firea, anilina-n frunză stîrpește clorofila, se-adună dulce-n struguri și soarele-i mai bleg, femeie-nsărcinată îmi pare-acum natura. eu fuga asta-a clipei nu pot s-o înțeleg; copil mai ieri, în muguri simțeam cum seva suie, deunăzi mustața se-nfiripa sub nas și-n ciripit de păsări huia parcă pădurea, azi plugul intră-n miriști și păsările pleacă ocoluri dînd în aer: adio,bun rămas! nu mai privesc oglinda; în părul răvășit, ieri cînd eram la mama în tindă la Doljești, ceva lung și subțire și alb parc-am zărit. i-am arătat nevestei cuprins de-ngrijorare... oftă cu ușurare: -în sfîrșit,Ioane,începi să-mbătrînești...